Barack Obama 

               a fost reales președintele al Statelor Unite ale Americii.

       Barack Hussein Obama al II-lea (pronunție în limba engleză /bəˈɹɑːk huˈseɪn oʊˈbɑːmə/;n. 4 august 1961, Honolulu, Hawaii, fiul lui Barack Hussein Obama, Sr.—născut în provincia kenyană Nyanza, de etnie luo—și al lui Ann Dunham—născută în Wichita, Kansas ) este al 44-lea Președinte al Statelor Unite (primul afro-american ales în această funcție), în urma alegerilor prezidențiale din 4 noiembrie 2008, alături de Joe Biden ca vicepreședinte.

     A fost învestit în funcție la 20 ianuarie 2009 și l-a înlocuit pe predecesorul său George W. Bush. Conform prognozelor preliminare de televiziune, el a câștigat și alegerile din 6 noembrie 2012, rămânând (foarte probabil) astfel în funcție pentru încă 4 ani.

Fiul unui kenyan, Barack Hussein Obama, Sr. și al unei americane, Ann Dunham Stanley, Obama a petrecut o mare parte a copilăriei în Honolulu, Hawaii. De la șase până la zece ani a trăit în Jakarta, împreună cu mama lui și cu tatăl vitreg, indonezian.

Absolvent al Universității Columbia și al Facultății de Drept de la Harvard, înainte de a candida pentru intrarea în administrația publică și de a deveni membru al Senatului statului Illinois între 1997 și 2004, Obama a lucrat ca mobilizator comunitar, docent universitar și ca avocat specializat în apărarea drepturilor civile. După o încercare nereușită de a obține un loc în Camera Reprezentanților a S.U.A. în anul 2000, în 2003 Obama și-a anunțat participarea la campania electorală pentru Senatul S.U.A.. Un an mai târziu, când era încă membru al Senatului din Illinois, Obama a ținut discursul principal la Convenția Națională Democrată din 2004.

 În noiembrie 2004 Obama a fost ales ca senator al Statelor Unite, cu o majoritate de 70% din voturi.

 În calitate de membru al opoziției democrate în al 109-lea Congres al Statelor Unite, Obama a susținut o serie de legi bipartizane care urmăreau controlul armelor convenționale și creșterea responsabilizării administrației în ceea ce privește utilizarea fondurilor publice.

În aceeași perioadă a întreprins vizite oficiale în Europa de Est, Orientul Mijlociu și Africa. În Congresul actual, al 110-lea, a sprijinit legislația referitoare la lobbying și frauda electorală, schimbarea climatică, terorismul nuclear și la sprijinul care trebuie să fie acordat personalului militar întors acasă. Din februarie 2007, dată la care a anunțat începerea campaniei sale prezidențiale, Obama include printre obiectivele sale prioritare terminarea războiului din Irak menținând în același timp o politică de aparăre solidă, creșterea independenței energetice și asigurarea asistenței medicale universale. Căsătorit din 1992, are două fiice.

Este autorul a două cărți de mare succes: Dreams from My Father, o carte de memorii, și The Audacity of Hope, un comentariu personal asupra politicii Statelor Unite.

La 9 octombrie 2009, Barack Obama a fost anunțat drept laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe 2009, „pentru eforturile sale extraordinare în scopul întăririi cooperării între popoare”.

Obama, născut pe 4 august 1961 în Honolulu, Hawaii, este fiul lui Barack Hussein Obama, Sr. (născut în provincia kenyană Nyanza, de etnie luo) și al lui Ann Dunham (născută în Wichita, Kansas).

 În copilărie, la școală și acasă i se spunea "Barry". Părinții, care se cunoscuseră la Universitatea Hawaii din Manoa, unde tatăl său era înscris ca student străin, s-au despărțit când Obama avea doi ani, divorțând ulterior.  După un doctorat obținut la Harvard, Barack Obama senior s-a întors în Kenia, unde a murit în 1982, într-un accident de mașină. Ann Dunham s-a căsătorit cu un alt student străin, Lolo Soetoro, în 1967 familia mutându-se în Indonezia, țara natală a lui Soetoro.

 De la șase până la zece ani Obama a frecventat o școală din Jakarta cu predare în limba indoneziană. Din clasa a cincea până în 1979 a locuit cu bunicii materni în Honolulu, unde a urmat cursurile școlii private Punahou, descrisă în Dreams from My Father ca o „prestigioasă școală pregătitoare”. 

Mai târziu va scrie despre anii petrecuți în Hawaii: „Oportunitatea care mi-a fost oferită acolo – experiența unei societăți în care o multitudine de culturi conviețuiesc în respect reciproc – a devenit parte integrantă a concepției mele despre lume și fundamentul sistemului meu de valori”.

 În 1995, mama sa a murit de cancer ovarian.

În Dreams from My Father, Obama descrie experiențele sale și educația primită într-o familie aparținând clasei mijlocii americane.Pe tatăl său, care a făcut o scurtă vizită în America în 1971, l-a cunoscut mai ales din povestirile familiei și din fotografii. Referindu-se la primii ani ai copilăriei, scrie: „Eram doar vag conștient de faptul că tatăl meu era complet diferit de cei din jurul meu - că era negru ca smoala, în timp ce mama mea era albă ca laptele.” 

 Cartea descrie dificultatea tânărului Obama de a reconcilia percepțiile sociale în legătură cu moștenirea sa multirasială, și faptul că în timpul adolescenței a făcut uz de alcool, marijuana și de cocaină, „pentru a evita să mă întreb cine eram”.

După absolvirea liceului a frecventat timp de doi ani Occidental College din Los Angeles, după care s-a mutat la New York, unde a studiat științe politice la Universitatea Columbia, specializându-se în relații internaționale.

 Licențiat în 1983, a lucrat la Business International Corporation și la New York Public Interest Research Group, transferându-se apoi la Chicago pentru a se dedica activității de mobilizator comunitar.

În calitate de director al proiectului Developing Communities, s-a ocupat de locuitorii cu venituri modeste dintr-o zonă a orașului numită Roseland și din complexul de locuințe sociale Altgeld Gardens. 

 În 1988 a fost admis la Harvard Law School, școală de înalte studii în drept.

 În 1990, The New York Times semnala alegerea lui ca președinte al revistei Harvard Law Review, Obama fiind prima persoană de culoare care a ocupat această funcție în cei 104 ani de existență a acesteia.

În 1991 a obținut titlul de Juris Doctor magna cum laudae.

Întorcându-se la Chicago, a condus o mișcare ce avea scopul de a convinge cât mai multe persoane să se înregistreze pentru a vota (în engleză voter registration drive).

 Între 1993 și 1996, ca avocat asociat al biroului Miner, Barnhill&Galland, s-a ocupat de cazuri de discriminare și de încălcare a dreptului de vot precum și de reprezentarea legală a mobilizatorilor comunitari.

 Din 1993 până în 2004, când a devenit senator al S.U.A., a predat drept constituțional la Facultatea de Drept din Chicago.

Senator la nivel de stat federal, 1997–2004

Obama a fost ales ca membru al Senatului statului Illinois în 1996, succedându-i în funcție lui Alice Palmer ca senator din partea colegiului 13 din Illinois, care la acea vreme era compus din cartierele de sud din Chicago de la Hyde Park-Kenwood înspre sud până la South Shore și înspre vest până la Chicago Lawn.

După ce a fost ales, Obama a obținut suportul ambelor partide importante pentru legi care reformau codurile de etică și legislația sistemului sanitar.

 A susținut o lege care mărea deducerile pentru angajații cu salarii mici, a negociat reforma protecției sociale, și a promovat creșterea subvențiilor pentru creșterea copiilor.

În 2001, din funcția de copreședinte al Joint Committee on Administrative Rules, Obama a susținut propunerile guvernatorului republican Ryan pentru reglementarea plăților împrumuturilor cu scopul de a evita scoaterea la vânzare a proprietăților ipotecate.

Obama a fost reales în senatul statului Illinois în 1998 și în 2002.În 2000, a pierdut alegerile primare din cadrul Partidului Democrat pentru Camera Reprezentanților în fața lui Bobby Rush, care era atunci la al patrulea mandat.

În ianuarie 2003, Obama a devenit președinte al Comisiei pentru Sănătate și Servicii Umane a Senatului statului Illinois, după ce democrații au devenit majoritari pentru prima oară după 10 ani.

A susținut adoptarea în unanimitate a legilor de monitorizare a discriminărilor rasiale, cerând poliției să înregistreze rasa șoferilor pe care îi aresta, și a legilor care au făcut din Illinois primul stat în care a devenit obligatorie înregistrarea video a interogatoriilor în cazurile de omucidere.

 În timpul campaniei pentru alegerile generale din 2004 pentru Senatul Statelor Unite, reprezentanții poliției l-au lăudat pe Obama pentru implicarea activă în organizațiile poliției prin reformele adoptate în domeniul aplicării pedepsei capitale.Obama a demisionat din Senatul Illinois în noiembrie 2004 în urma alegerii sale în Senatul Statelor Unite.

Campania pentru Senat

La jumătatea lui 2002, Obama a început să se gândească la o candidatură pentru Senatul federal; și-a asigurat sfatul consultantului politic David Axelrod în acea toamnă și și-a anunțat candidatura în ianuarie 2003.

 Deciziile senatorului republican Peter Fitzgerald și ale predecesorului său democrat Carol Moseley Braun de a nu mai candida au deschis alegeri primare în cadrul celor două partide, la care au participat cincisprezece candidați.

Candidatura lui Obama a fost susținută de campania publicitară a lui Axelrod cu imagini ale răposatului primar al orașului Chicago Harold Washington și de susținerea fiicei lui Paul Simon, fostul senator de Illinois.

 A primit peste 52% din voturi în alegerile primare din martie 2004, cu 29 de procente peste cel mai apropiat contracandidat democrat.

Adversarul așteptat al lui Obama la alegerile generale, câștigătorul alegerilor primare din tabăra republicană, Jack Ryan, s-a retras din cursă în iunie 2004.

În iulie 2004, Obama a ținut discursul principal la Convenția Națională Democrată din 2004 de la Boston, Massachusetts.

După ce a descris experiențele bunicului său dinspre mamă din timpul celui de-al doilea război mondial și a felului cum a profitat el de programele FHA și G.I. Bill din cadrul politicii New Deal, Obama a vorbit despre schimbarea priorităților sociale și economice ale guvernului federal. El a pus sub semnul întrebării gestiunea războiului din Irak de către administrația Bush și a accentuat obligațiile statului american față de soldații săi. Bazându-se pe exemple din istoria SUA, el a criticat punctele de vedere partizane ale electoratului și a cerut americanilor să găsească unitate în diversitate, spunând, „Nu există o Americă liberală și una conservatoare; există doar Statele Unite ale Americii."

Difuzarea discursului de către marile organizații media l-au lansat pe Obama ca figură politică de anvergură națională și i-au întărit poziția în campania pentru Senatul SUA.

În august 2004, la două luni după retragerea lui Ryan și la mai puțin de trei luni înainte de alegeri, Alan Keyes a acceptat nominalizarea Partidului Republican din statul Illinois la candidatură în locul lui Ryan. Rezident al statului Maryland, Keyes și-a stabilit legal reședința în Illinois odată cu nominalizarea.

În alegerile generale din noiembrie 2004, Obama a primit 70% din voturi, față de doar 27% obținute de Keyes, obținând astfel cea mai detașată victorie în alegerile senatoriale din istoria statului Illinois.

Mandatul de senator, din 2005

Obama a depus jurământul ca senator la 4 ianuarie 2005.

Obama a fost al cincilea senator de origine afro-americană din istoria SUA, și al treilea ales prin vot popular.

 Este singurul senator membru al organizației Congressional Black Caucus. CQ Weekly, o publicație neutră, l-a caracterizat ca un „democrat loial” pe baza analizei voturilor din senat în perioada 2005–2007, iar National Journal l-a denumit „cel mai liberal” senator pe baza unei evaluări a voturilor selecționate în timpul anului 2007. În 2005 a fost al șaisprezecelea în acest clasament, iar în 2006 a fost al zecelea.^[

În 2008, în clasamentul Congress.org al celor mai puternici senatori, s-a clasat al unsprezecelea.

 La 13 noiembrie 2008, Obama și-a anunțat demisia din Senat începând cu data de 16 noiembrie 2008, pentru a se concentra pe perioada de tranziție prezidențială.

Aceasta i-a permis să evite conflictul între rolurile de președinte ales și senator în cadrul sesiunii de tranziție a Senatului, conflict care nu a afectat niciun membru al Congresului de după Warren Harding.

Legi

Tom Coburn (senator republican de Oklahoma) şi Obama, iniţiatorii proiectului legislativ denumit Legea Transparenţei Coburn–Obama discutând proiectul.

Obama a votat pentru Legea Politicii Energetice din 2005 și a fost coinițiator al Legii pentru o Americă Sigură și pentru Imigrație Ordonată.

În septembrie 2006, Obama a susținut o lege pe același subiect, denumită „Legea Gardului de Siguranță” (în engleză „The Secure Fence Act”).

 Obama a introdus două inițiative legislative care au ajuns să-i poarte numele: Lugar–Obama, o extindere a conceptului „Reducerea Cooperativă a Pericolului Nunn–Lugar” în domeniul armamentului convențional,și Legea Transparenței Contabile a Finanțelor Federale Coburn–Obama, care a autorizat înființarea motorului de căutare USAspending.gov, pentru accesul ușor la informațiile referitoare la modul cum sunt cheltuite fondurile federale.^[68] La 3 iunie 2008, senatorul Obama, împreună cu senatorii Thomas R. Carper, Tom Coburn, și John McCain, a introdus un proiect de lege pentru completarea acesteia: Legea de Întărire a Transparenței Contabile în Finanțele Federale din 2008.

Obama a inițiat un proiect de lege care ar fi obligat proprietarii de centrale nucleare să anunțe autoritățile locale și statale în caz de scurgeri radioactive, dar proiectul a fost respins în plenul Senatului după ce fusese anterior modificat mult în comisii.

 În decembrie 2006, președintele Bush a promulgat Legea pentru Promovarea Democrației, Securității și Păcii în Republica Democrată Congo, prima lege federală inițiată de Obama care a intrat în vigoare.În ianuarie 2007, Obama și senatorul Feingold au introdus o completare a Legii pentru Conducerea Cinstită și Guvernarea Deschisă, completare ce viza transportul cu avioanele corporațiilor, completare promulgată în septembrie 2007.

 Obama a depus proiectele legislative ale Legii pentru Prevenirea Practicilor Confuziei și Intimidării Alegătorilor (în engleză Deceptive Practices and Voter Intimidation Prevention Act), o propunere legislativă ce incrimina practicile de derutare a alegătorilor la alegerile federale și a Legii pentru Dezescaladarea Războiului din Irak (în engleză Iraq War De-Escalation Act) din 2007,, niciuna dintre cele două nefiind promulgată.

Obama şi Richard Lugar vizitând o fabrică mobilă rusească pentru dezamorsarea rachetelor nucleare.

În 2007, Obama a susținut și un amendament al Legii pentru Autorizarea Apărării prin care se adăugau mecanisme de siguranță în cazul concedierilor personalului militar pe motiv de probleme de personalitate. Acest amendament a fost adoptat de plenul Senatului în primăvara lui 2008.

 A inițiat proiectul Legii pentru Activarea Sancțiunilor împotriva Iranului, susținând retragerea investițiilor bazate pe fondurile de pensii de stat în industria iraniană de extracție a petrolului și gazelor, proiect care nu a trecut de comisii, și a coinițiat propuneri de reducere a riscurilor de terorism nuclear.

Obama a inițiat și un amendament al Senatului la Programul de Stat pentru Asigurări de Sănătate pentru Copii, permițând un an de protecție a locului de muncă pentru membrii familiilor care îngrijesc soldați cu răni din război.

Comisii

Obama a făcut parte din comisiile Senatoriale pentru politică externă, mediu și lucrări publice, și problemele veteranilor de război până în decembrie 2006.

 În ianuarie 2007, a ieșit din comisia pentru mediu și lucrări publice, primind funcții suplimentare în comisia pentru sănătate, educație, muncă și pensii și în comisia pentru securitatea statului și afaceri guvernamentale.

 A devenit, de asemenea, președinte al subcomisiei senatoriale pentru afaceri europene.

 Ca membru al comisiei de politică externă, Obama a efectuat vizite oficiale în Europa de Est, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Africa. S-a întâlnit cu Mahmoud Abbas înainte ca acesta să devină președinte al Autorității Palestiniene, și a ținut un discurs la Universitatea din Nairobi în care a condamnat coprupția din cadrul guvernului kenyan.