Televiziunea     (  ca  definitie  clasica  ) poate fi definită  ca un ansamblu de principii, metode și tehnici utilizate pentru transmiterea electrică pe un canal de comunicație a imaginilor în mișcare.

     Ca și radioul, televiziunea este o invenție a perioadei interbelice, deși primele principii au început să se studieze din secolul al XIX-lea.

   Au trecut mai mult de șaizeci de ani de când, pe un ecran sferic, apărea prima imagine a unei prezentatoare.

   Televiziunii i-au   trebuit  mai puțin de zece ani pentru a evolua de la faza încercărilor de laborator la un început de realitate industrială. Imediat după terminarea războiului lucrurile se precipită : echiparea cu astfel de aparate se face într-un ritm alert, astfel că în 1951, în Statele Unite existau 10 televizoare la 100 de locuitori, iar în Marea Britanie, 3 televizoare la același număr de locuitori. În 1951, televiziunea apare și în țări considerate drept sărace, cum ar fi Cuba, Mexic sau Brazilia.

Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste două miliarde de oameni. Din punct de vedere tehnic, televizorul asigură două funcții: Prima este aceea de a recepționa informații electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, și tratate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii.Cealaltă funcție constă în a transforma aceste semnale, după ce au fost selectate și modulate, în imagini care să capteze ochiul și urechea telespectatorului.

Există patru sisteme de codificare a informației, și anume:

• Alb-negru
• PAL
• NTSC
• SECAM

Din punct de vedere economic, televiziunea este o filieră organizată în jurul a două piețe.

Piața primară – Aceasta este locul de schimb între difuzorii și consumatorii de televiziune, adică telespectatorii. Contra unui abonament, telespectatorul are acces la imagini ordonate într-o grilă de programe.

Piața secundară - Reunește aceiași difuzori și programatori, cu producătorii de programe, originale sau de ocazie, care compun grila.

Locul televiziunii este bine definit în peisajul mijloacelor de informare în masă și a avut efecte majore asupra altor modalității de transmitere a informației cât și, implicit, asupra telespectatorilor.

Marele public

Efectele dăunatoare al televiziunei asupra audienței se pot grupa in mai multe categorii: sociale, politice, psihologice, si medicale. Printre ele se afla folosirea mediului pentru propaganda de stat sau comercială. Propaganda de stat in Romania este bine cunoscuta din anii inainte de revolutie, dar fiind foarte primitiva in acele zile singurul efect era ridiculizarea mediului si al guvernului. In timpul prezent situatia este mai grava, incat propaganda este la nivel comercial mai sofisticat, cu rezultate nefaste asupra privitorilor, in special celor mai tineri. Sesizate de aceasta situatie, autoritatile in mai multe tari incearca sa limiteze efectele negative. Un aspect mai puțin cunoscut, însă important, este modul în care televiziunea servește pentru propaganda unor puteri politice și/sau economice. Problema independenței televiziunilor este departe de a fi realizata.

In Suedia, guvernul a impus o interzicere totala asupra reclamelor dirijate copiilor de mai putin de doisprezece ani. Din pacate Curtea Europeana a declarat ca guvernul Suedez nu poate impune restrictii asupra programelor vizibile in Suedia dar cu origina in afara tarii, deci restrictia in acest moment nu afecteaza decat programele transmise de statiile suedeze.

Un articol din 23 februarie 2002 in revista Scientific American sustine ca audienta de televiziune este in mare parte prinsa intr-o adictie care nu difera in nici un fel de alte adictii la substante chimice. Televiziunea este un sistem de transmitere si de primire a imaginii si sunetului prin semnale electonice transmise prin cabluri si fibre optice. Aceste semnale sunt transmise de la o statie de televiziune si sunt primite de televizor sau de firmele care furnizeaza servicii prin cablu.

Dupa ce inventatorii au gasit cai de transmitere a sunetului prin radio si telefon, au inceput sa caute metode de transmitere a imaginii. In prima parte a secolului 20 s-au pus bazele ideii de televiziune. Au fost 2 inventatori independenti care au pus bazele sistemului de televiziune: Philo Farnsworh si Vladimir Zworykin.

In 1927, Philo, in varsta de numai 20 de ani, a transmis primele imagini electronice in laboratorul lui din San Francisco. Imaginile au fost o simpla linie neagra care doar a fost rotita ca sa se vada daca televiziunea poate inregstra si produce miscarea ei. Prima televiziune nu a avut sunet si imaginea era alb-negru, fara alte culori.

Primul televizor s-a vandut in Statele Unite in 1938. Din 1960 s-au introdus: televiziunea color, sunetul stereo, si a aparut televiziunea prin cablu care permite receptionarea mai multor canale de televiziune de la mai multe statii.

Timpul social

Volumul de timp consacrat televiziunii este egal cu cel alocat muncii, aproximativ 39 miliarde de ore. Specialiștii afirmă că dacă nu ar fi existat televiziunea, produsul industrial brut s-ar fi dublat.

De asemenea exista tendinta de a tine televizorul pornit tot timpul indiferent daca emisiunea prezentata este interesanta sau nu. Acest lucru poate duce la iritatie nervoasa si la scaderea capacitatii de a gandi independent

     Intrebarea  mea  este  : 

    Definitia  clasica  pentru  TELEVIZIUNE   mai  este  valabila  astazi  , cind  poti  posta  pe  youtube  citeva  filmulete  si  acestea  sa  se  repete  la  infinit  si  tu  sa  le  dai  pe  internet   ?

    Televiziunea WEB este acea televiziune emisa pe World Wide Web. Televiziune Digitala prin Internet ! canale tv live pe calculator.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

   Dacă în 2006, televiziunile româneşti introduceau conţinut video pe site-urile proprii, şi puneau la dispoziţie streaming-uri de vizionare live a transmisiunilor, în 2007 au apărut primele televiziuni exclusiv pe Internet.

   În paralel cu aceste fenomene au apărut din ce în ce mai multe portaluri, mai mult sau mai puţin legale, ce colecţionează linkuri către streaming-uri pentru principalele posturi TV româneşti, dar şi internaţionale.

   Pentru a viziona un post TV în regim de streaming sunt necesare o conexiune la Internet bună (minim 360kbps viteză de download), playere video instalate pe computerul de pe care se face vizionarea (Windows Media Player 9 sau o versiune mai nouă, Real Media Player/Real One Player ce poate fi înlocuit cu Real Alternative, Quick Time Player) şi unul din browser-ele: Internet Explorer 6 sau o versiune mai nouă sau Mozilla (cu plug-inul de Windows Media Player instalat).

    E bine de ştiut că vizionarea posturilor de televiziune în regim de streaming nu are o calitate extraordinară, dar mulţi o vor găsi acceptabilă.

**  sursa:-

    -.http://profilvirtual.wordpress.com/2007/08/11/televiziune-prin-internet-made-in-ro/