Guvernul a elaborat legea privind insolvenţa oraşelor

      Legea care prevede că primăriile pot intra în insolvenţă ca orice altă firmă este elaborată ca urmare a volumului mare al datoriilor înregistrate de autorităţile locale către firme. Actul normativ este încă în stadiul de proiect şi este elaborat sub forma unei ordonanţe de urgenţă.

     Noua ordonanţă permite companiilor care au creanţe asupra autorităţilor locale să ceară în instanţă insolvenţa oricărei primării, pe o procedură destul de apropiată de cea a insolvenţei comerciale.

Volumul mare al datoriilor primăriilor faţă de firme este una dintre problemele-cheie ale acordului cu FMI. “Dacă problema arieratelor nu e rezolvată, dar poate fi rezolvată până intrăm în boardul FMI de la sfârşitul lui iunie. Miniştrii Chiţoiu şi Voinea vă pot da graficul nostru de reducere a arieratelor", a spus ieri prim-ministrul Victor Ponta.

Întrebat dacă are garanţia că scrisoarea de intenţie va intra în boardul FMI şi va trece în bune condiţii, aşa cum a declarat vicepremierul Daniel Chiţoiu, Ponta a răspuns: "Nu are nimeni o asemenea garanţie".

Când devine insolventă o primărie:Insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de
disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile pe o anumita perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:a) neachitarea obligaţiilor de plată lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţii administrativ teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;b) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şiprevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.

Care sunt riscurile pentru România dacă nu adoptă de urgenţă reglementarea referitoare la insolvenţa autorităţilor administrativ-teritoriale:

 -neintrarea în boardul Fondul Monetar Internaţional;

-denunţarea Acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional;

-creşterea arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativteritoriale;

-blocarea activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce reprezintă arierate;

Vezi aici proiectul de lege al insolvenţei autorităţilor locale

Datoriile primăriilor, o poveste lungă

Guvernul a decis miercurea trecută să ridice, în regim de urgenţă, limita împrumuturilor pe care autorităţile locale le pot contracta pentru arierate, la 800 milioane lei, revenind astfel la plafonul decis iniţial, dar redus ulterior, când a încercat să impună pe plan local ordinea de cheltuire a banilor din TVA şi impozit.

 La 31 decembrie 2012, autorităţile locale înregistrau faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări un volum al arieratelor de 840,2 milioane lei. La finele lunii ianuarie 2013, arieratele au înregistrat o creştere de peste 300 milioane lei, ajungând la 1,18 miliarde lei. Arieratele reprezintă acele plăţi restante cu o vechime mai mare de 90 de zile.

La începutul acestui an, în luna ianuarie, Guvernul a decis, conform înţelegerii cu FMI, că autorităţile locale care înregistrează arierate la 31 ianuarie 2013 vor fi obligate să reducă volumul datoriilor cu cel puţin 85% în termen de două luni, până la 31 martie, în caz contrar Trezoreria urmând să limiteze plăţile care pot fi efectuate din contul acestora.

Pentru a le facilita îndeplinirea acestei obligaţii, Guvernul a decis în acelaşi timp, prin excepţie de la Legea privind finanţele publice locale, că autorităţile locale pot contracta de la Ministerul Finanţelor, până la 29 martie 2013, împrumuturi din vărsăminte din privatizare înregistrate în contul curent general al Trezoreriei Statului, cu termen de rambursare de maximum 5 ani. Plafonul maxim al împrumuturilor a fost fixat încă de atunci la 800 milioane lei, apropiat de volumul total al arieratelor calculat la finele anului trecut.

Două luni mai târziu, Guvernul a redactat un proiect de ordonanţă de urgenţă care stabilea că suma din cota defalcată din impozitul pe venit şi taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale, precum şi sumele reţinute ca urmare a aplicării gradului de necolectare a impozitelor şi taxelor locale se repartizează "numai" pentru achitarea arieratelor.

Proiectul a generat nemulţumirea autorităţilor locale, care au susţinut că solicitarea Guvernului privind achitarea cu prioritate a arieratelor reprezintă un abuz, deoarece doar consiliile judeţene şi locale decid destinaţia banilor proprii.

Pe fondul protestelor, Guvernul a aprobat ordonanţa într-o formă diferită de cea propusă, stabilind că fondurile din TVA şi impozitul pe venit sunt alocate pentru achitarea arieratelor, "precum şi" pentru susţinerea programelor de dezvoltare locală, prioritară fiind însă stingerea datoriilor.

Prin aceeaşi ordonanţă, limita împrumuturilor pe care autorităţile locale le puteau contracta pentru arierate a fost redusă la doar 500 milioane lei. La finele lunii aprilie, acest plafon a fost majorat în Parlament la 680 milioane lei, iar termenul permis pentru contractarea împrumuturilor a fost prelungit până la 15 mai.

Acum, cu puţin timp înainte de reuniunea board-ului FMI, Guvernul a adoptat o nouă ordonanţă de urgenţă prin care plafonul maxim de contractare a împrumuturilor este ridicat la 800 milioane lei, ajungându-se astfel la limita stabilită încă de la începutul anului, dar redusă ulterior, când Executivul a încercat să impună autorităţilor locale să folosească sumele bugetare cu prioritate pentru achitarea arieratelor.

**  sursa  :.economica.net

...........................................................................................................................................................................

G U V E R N U L R O M Â N I E I
Ordonanţă de urgenţă
privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ – teritoriale
Având în vedere
prevederile art.85 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale,
potrivit cărora în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare, a acesteia,
Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice aveau
obligaţia să elaboreze proiectul de lege specială referitor la Criza financiară şi
insolvenţa unităţilor–administrativ teritoriale;
volumul mare al arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile
administrativ-teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări;
necesitatea deblocării activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări
care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce
reprezintă arierate;
prevederile Acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar
Internaţional, referitoare la reducerea arieratelor unităţilor/subdiviziunilor
administrativ-teritoriale;
necesitatea reglementării procedurii privind criza financiară şi insolvenţa
unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, modul de implicare al
instituţiilor abilitate în redresarea economico-financiară a unităţii administrativteritoriale
în situaţia de criză financiară şi de insolvenţă, drepturile şi obligaţiile
creditorilor unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi drepturile şi
obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale.
întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii
urgente şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
luând în considerare faptul că neadoptarea prezentei ordonanţe de
urgenţă duce la nerespectarea angajamentelor asumate cu organismele
financiare internaţionale, cu efecte negative ce decurg din aceasta;
în considerarea faptului că aspectele mai sus menţionate constituie o
situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se
adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă pentru
asigurarea îndeplinirii obligaţiilor asumate;
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
2
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art.1. Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul general şi
procedurile colective pentru acoperirea pasivului unităţilor administrativteritoriale
aflate în criză financiară sau în insolvenţă.
Art.2. În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de
mai jos au următoarea semnificaţie:
1. Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în
insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile
prevăzute la art.39, pe toată perioada derulării procedurii de insolvenţă;
2. Autoritatea deliberativă este consiliul local al comunei, al oraşului, al
municipiului, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
respectiv consiliul local al subdiviziunii administrativ-teritoriale;
3. Creanţa este dreptul creditorului de a pretinde de la debitor executarea
unei obligaţii şi constituie un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor;
4. Creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de
creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau
recunoscute de acesta.
5. Creanţa lichidă şi exigibilă este o creanţă al cărei cuantum este
determinat prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu
ajutorul actului de creanţă sau/şi a altor acte neautentice, fie emanând de la
debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii
legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, a cărei scadenţă a
expirat, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de un calcul
special;
6. Creanţele bugetare locale reprezintă creanţele provenind din impozite şi
taxe locale, contribuţii, amenzi, chirii, redevenţe şi alte venituri bugetare,
precum şi majorările de întârziere datorate bugetelor locale;
7. Creanţele garantate sunt creanţele persoanelor fizice sau persoanelor
juridice care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul
debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă
de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale;
8. Creanţele salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă
între debitor şi angajaţii acestuia;
9. Tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte
de data deschiderii procedurii, curente, scadente, inclusiv sub condiţie
3
acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În
tabel este menţionată atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma
acceptată şi rangul de preferinţă;
10. Tabelul definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele
asupra debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul
preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi
creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată
suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei;
11. Creditorul este persoana fizică sau persoana juridică, titular al unui
drept de creanţă asupra patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, cu
excepţia bunurilor proprietate publică, şi care a solicitat, în mod expres,
instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau
tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei
sale faţă de patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă. Au calitatea de creditor şi salariaţii unităţii
administrativ-teritoriale din aparatul de specialitate al primarului sau al
consiliului judeţean, al primarului general al Municipiului Bucureşti şi din
instituţiile sau serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz,
finanţate integral sau parţial prin subvenţii de la bugetul local;
12. Creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituit
garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de
drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii
procedurii şi/sau plătite ca şi creanţe curente aferente activităţilor curente.
Aceştia sunt creditorii a căror creanţă nu este însoţită de vreo garanţie reală
sau personală, executarea ei fiind garantată numai prin dreptul de gaj
general al creditorilor asupra întregului patrimoniu al debitorului;
13. Criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativteritoriale,
caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa
acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de
plată, lichide şi exigibile pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este
prezumată în următoarele situaţii:
a) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de
zile, şi care depăşesc 15% din bugetul general al unităţii administrativteritoriale
respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi
cheltuieli sau în bugetele instituţiilor sau serviciilor publice de interes local
sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data
scadenţei;
14. Datoria este totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor
administraţiei publice locale sau a serviciilor publice aflate în subordine, la
un moment dat, provenind din neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi
exigibile, persoanelor fizice sau persoanelor juridice rezidente şi/sau
4
nerezidente în România, respectiv salariaţilor unităţii administrativ-teritoriale
în ce priveşte drepturile salariale izvorâte din raporturile de muncă şi
prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli;
15. Dreptul real este dreptul subiectiv, patrimonial în temeiul căruia titularul
său poate să exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun
determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără intervenţia altei persoane.
Drepturile reale pot fi:
a) drepturi reale principale: dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct,
dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de superficie;
b) drepturi reale accesorii: dreptul de ipotecă, dreptul de gaj, privilegiile;
16. Dreptul de retenţie conferă deţinătorului unui bun al altei persoane
fizice sau persoane juridice posibilitatea de a refuza restituirea sa, până
când creditorul îşi execută obligaţia ce o are către deţinător, plătindu-i
sumele cheltuite cu bunul. El se constată de instanţă, la cererea părţii
interesate, fiind recunoscut ca o garanţie prin plată a creanţei şi durează
până la efectuarea plăţii;
17. Fidejusiunea este o cauţiune, un contract prin care o persoană se
angajează în faţa creditorului să execute obligaţia debitorului în cazul în care
acesta nu ar executa-o el însuşi la termen. Fidejusiunea este un contract
accesoriu, consensual, unilateral, cu titlu gratuit, cu respectarea dispoziţiilor
Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.
Fidejusiunea poate fi de trei feluri:
a) fidejusiune convenţională, care se distinge prin aceea că debitorul şi
creditorul sunt de acord că este necesară aducerea unui garant;
b) fidejusiune legală, care se caracterizează prin aceea că obligaţia
debitorului de a aduce un garant pentru garantarea obligaţiilor ce-i revin este
instituită printr-o dispoziţie imperativă a legii;
c) fidejusiune judiciară, a cărei particularitate este faptul că instanţa
judecătorească dispune, într-o anumită cauză, cu soluţionarea căreia a fost
investită, aducerea unui fidejusor care să-şi asume obligaţia de a garanta
plata de către debitor a ceea ce datorează creditorului său.
18. Insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale,
caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de
disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide
şi exigibile pe o anumita perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în
următoarele situaţii:
a) neachitarea obligaţiilor de plată lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de
zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţii administrativteritoriale,
fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi
prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120
de zile de la data scadenţei.
5
19. Serviciile publice esenţiale sunt servicii publice fără de care unitatea
administrativ-teritorială nu poate funcţiona, stabilite prin hotărâre a
Guvernului în termen de 75 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţă de urgenţă.
CAPITOLUL II
Criza financiară
Secţiunea 1:
Instituire
Art.3. (1) Situația crizei financiare poate fi sesizată potrivit prevederilor
art.74 alin.(2) din Legea nr.273/2006, cu modificările şi completările
ulterioare.
(2) Autoritatea deliberativă ia act, prin adoptarea unei hotărâri, de existenţa
situaţiei de criză financiară, mandatează ordonatorul principal de credite să
elaboreze un proiect de plan de redresare financiară şi analizează
propunerile strategice preliminare care să fie cuprinse în planul de redresare
financiară elaborat de către ordonatorul principal de credite.
(3) Ordonatorul principal de credite solicită înregistrarea hotărârii autorităţii
deliberative de declarare a crizei financiare, în termen de 5 zile lucrătoare
de la adoptarea acesteia, în Registrul local al situaţiilor de criză financiară a
unităţilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de direcţiile generale
ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Acestea
comunică lunar Ministerului Finanţelor Publice situaţiile de deschidere sau
de închidere a crizelor financiare înregistrate.
Secţiunea a 2-a:
Registrul local al situaţiilor de criză financiară a
unităţilor administrativ-teritoriale
Art.4. (1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene , respectiv a
Municipiului Bucureşti gestionează Registrul local al situaţiilor de criză
financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, în care sunt înscrise toate
unităţile administrativ-teritoriale aflate în situaţie de criză financiară, potrivit
prevederilor art.74 alin.(13) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice
locale, cu modificările şi completările ulterioare. Acest Registru are caracter
de document public, se publică şi se actualizează permanent, pe pagina de
internet a Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Procedurile privind raportarea situaţiilor de criză financiară a unităţilor
administrativ-teritoriale şi înregistrarea lor la Registrul local al situaţiilor de
criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, se stabilesc prin ordin
comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi
administraţiei publice în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă.
6
Secţiunea a 3-a:
Comitetul pentru situaţii de criză financiară şi Planul de
redresare financiară
Art.5. (1) În termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii prin care a
fost declarată starea de criză financiară, se constituie Comitetul pentru
situaţii de criză financiară, prin ordin al prefectului. Acesta se convoacă de
către prefect. Comitetul include următoarele persoane:
a) primarul sau preşedintele consiliului judeţean, al unităţii administrativteritoriale
sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară, după caz;
b) şeful compartimentului financiar-contabil al unităţii administrativ-teritoriale
sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară;
c) conducătorul serviciului public de interes local care a generat starea de
criză financiară, după caz;
d) un reprezentant al autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale
sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară;
e) un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a
municipiului Bucureşti;
f) un reprezentant al structurii asociative a autorităţilor administraţiei publice
locale din a cărei categorie face parte unitatea administrativ-teritorială în
cauză.
(2) Comitetului pentru situaţii de criză financiară este legal constituit în
prezenţa membrilor, iar deciziile se iau prin vot, cu majoritate simplă.
(3) În termen de 30 zile de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată
starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite împreună cu
ceilalţi membri ai Comitetului pentru situaţii de criză financiară pregătesc un
Plan de redresare financiară a unităţii administrativ-teritoriale, cu avizul
Camerei de Conturi teritorială.
(4) Planul de redresare financiară cuprinde:
1. o prezentare a situaţiei economico-financiare a unităţii administrativteritoriale;
2. măsuri care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale de către
autorităţile administraţiei publice locale pe durata aplicării Planului de
redresare financiară;
3. măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi a mecanismelor de
control necesare pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale;
7
4. măsuri de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi
de generare de venituri suplimentare;
5. măsuri pentru reducerea cheltuielilor;
6. planificarea economico-financiară şi bugetară pe perioada procedurii de
redresare financiară, care presupune:
a) analiza tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare, recomandări pentru
creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, precum şi elaborarea de
rectificări ale bugetului local;
b) proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pentru anul curent şi pentru următorii
doi ani;
c) restructurarea conducerii, organizării şi gestionării aparatului de
specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, a serviciilor şi
instituţiilor publice de interes local sau judeţean, după caz.
7. stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea prevederilor din Planul de
redresare financiară pe obiective, persoane responsabile şi termene.
(5) Planul de redresare financiară se aprobă, la propunerea ordonatorului
principal de credite, prin hotărâre a autorităţii deliberative potrivit art. 74 alin.
(9) din Legea nr.273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Art.6. La elaborarea Planului de redresare financiară, atribuţiile Comitetului
pentru situaţii de criză financiară sunt:
a) verifică estimarea veniturilor unităţilor administrativ-teritoriale şi
analizează gradul de colectare a veniturilor proprii, estimează veniturile din
impozitul pe venit şi sumele destinate echilibrării bugetelor locale;
b) cercetează cauzele lipsei de fonduri şi furnizează soluţii cu privire la
modalitatea de finanţare a activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor din
sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.
Art.7. Planul de redresare financiară poate fi modificat, la cererea
ordonatorului principal de credite, ori de câte ori este necesar, în cazul în
care apar date, informaţii sau fapte necunoscute la momentul aprobării
acestuia, dacă acestea pot împiedica procesul de redresare financiară. Noul
plan este elaborat de ordonatorul principal de credite împreună cu membrii
Comitetului pentru situaţii de criză financiară şi se supune aprobării
autorităţii deliberative.
Art.8. Implementarea Planului de redresare financiară este obligatorie
8
pentru autoritatea administraţiei publice locale implicate şi pentru instituţiile
şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de
forma de finanțare, care intră în sfera de responsabilitate a ordonatorului
principal de credite.
Art.9. Ordonatorul principal de credite transmite, cel puţin o dată pe lună, un
raport detaliat despre implementarea măsurilor şi activităţilor cuprinse în
Planul de redresare financiară către autoritatea deliberativă şi către membrii
Comitetului pentru situaţii de criză financiară.
Art.10. Controlul executării şi îndeplinirii măsurilor cuprinse în Planul de
redresare financiară este realizat de Comitetul pentru situaţii de criză
financiară.
Art.11. Pe perioada implementării Planului de redresare financiară
ordonatorul principal de credite nu poate, fără aprobarea emisă de
autoritatea deliberativă şi fără avizul consultativ al Comitetului pentru situaţii
de criză financiară:
a) să ia nici o decizie care să conducă la creşterea obligaţiilor financiare;
b) să iniţieze înfiinţarea de noi servicii publice sau instituţii;
c) să angajeze personal suplimentar;
d) să dea curs oricăror obligaţii financiare contractate şi necuprinse în Planul
de redresare financiară pentru rezolvarea situaţiei de criză financiară;
e) să împrumute fonduri, cu excepţia împrumuturilor de refinanţare;
f) să participe la înfiinţarea sau finanţarea unor asociaţii de dezvoltare
intercomunitară sau orice alte forme de asociere;
g) să participe cu capital social la înfiinţarea de societăţi comerciale sau
majorarea capitalului social al celor deja existente.
Secţiunea a 4-a:
Încetarea crizei financiare
Art.12. Autoritatea deliberativă declară, la cererea ordonatorului principal de
credite şi cu avizul consultativ al Comitetului pentru situaţii de criză
financiară, încetarea situaţiei de criză financiară, prin adoptarea unei
hotărâri, dacă:
a) criteriile prevăzute la art. 2 pct. 15 nu s-au mai evidenţiat timp de 180 zile
calendaristice;
b) sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă, prevăzute
de art. 75 alin. (1) din Legea nr.273/2006, cu modificările şi completările
ulterioare, caz în care unitatea administrativ-teritorială este supusă
procedurii insolvenţei.
Art.13. În situaţia prevăzută la art.12, ordonatorul de credite notifică în
termen de 5 zile, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană, în
vederea radierii înscrierii crizei financiare a unităţii administrativ-teritoriale
9
din Registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativteritoriale.
CAPITOLUL III
Insolvenţa
Secţiunea 1:
Participanţii la procedura insolvenţei
Art.14. (1) Sunt competenţi să aplice procedura insolvenţei, potrivit prezentei
ordonanţe de urgenţă: ordonatorul principal de credite, autorităţile deliberative,
instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, adunarea creditorilor, comitetul
creditorilor şi administratorul judiciar.
(2) Participanţii la procedura insolvenţei prevăzuţi la alin.(1) trebuie să asigure,
cu celeritate, întocmirea documentelor şi realizarea operaţiunilor.
Secţiunea a 2-a:
Instanţele Judecătoreşti
Art.15. Toate procedurile prevăzute de prezenta ordonanţe de urgenţă, cu
excepţia recursului prevăzut la art. 18, sunt de competenţa tribunalului în a
cărui rază teritorială se află unitatea administrativ-teritorială respectivă şi sunt
exercitate de un judecător-sindic.
Art.16. Citarea părţilor, precum şi comunicările sau anunţurile cu privire la alte
acte de procedură se realizează, de regulă, potrivit prevederilor Codului de
procedură civilă.
Art.17. Curtea de apel este instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de
judecătorul-sindic în temeiul art. 21. Termenul de recurs este de 10 zile de la
data comunicării hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Art.18. Recursul se judecă de completele specializate, în termen de 30 de zile
de la data înregistrării dosarului la curtea de apel.
Art.19. Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor
pronunţate de judecătorul-sindic, în cadrul procedurii de insolvenţă a unei
unităţi administrativ-teritoriale, se constituie un singur dosar.
Secţiunea a 3-a:
Judecătorul-sindic
Art.20. Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de
prezenta ordonanţă de urgenţă judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se
realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, potrivit art.53 din Legea
nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
10
Art.21. Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, potrivit prevederilor
prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt:
a) pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă;
b) judecarea contestaţiilor formulate de unitatea administrativ-teritorială
împotriva opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; judecarea opoziţiei
creditorilor la deschiderea procedurii;
c) desemnarea motivată, prin hotărârea de deschidere a procedurii de
insolvenţă, a unui administrator judiciar, stabilirea atribuţiilor, onorariului,
exercitarea controlului asupra activităţii acestuia şi, dacă este cazul, înlocuirea
acestuia pentru motive temeinice;
d) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru anularea
transferurilor de active efectuate anterior deschiderii procedurii;
e) judecarea contestaţiilor formulate de unitatea administrativ-teritorială sau de
creditori, precum şi de alte persoane interesate împotriva măsurilor luate de
administratorul judiciar;
f) admiterea şi confirmarea planului de redresare a stării de insolvență a unităţii
administrativ-teritoriale, denumit în continuare planul de redresare;
g) soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva rapoartelor administratorului
judiciar;
h) suspendarea procedurilor de executare silită împotriva unităţii administrativteritoriale;
i) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru suspendarea
plăţilor efectuate de unitatea administrativ-teritorială către creditori după
declararea stării de insolvenţă şi până la elaborarea planului de achitare a
debitelor către creditori;
j) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar şi de Comitetul
creditorilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de ordonatorul
principal de credite conform prevederilor art. 74 şi 75;
k) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar privind
suspendarea calităţii de ordonator principal de credite şi pronunţarea hotărârii
în acest sens;
l) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii de insolvenţă;
m) stabileşte amenzi, în conformitate cu prevederile legale.
Art.22. Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al
activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară
aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului
judiciar sau ordonatorului principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale
dacă acestuia nu i s-a suspendat dreptul de a exercita atribuţiile de ordonator
principal de credite potrivit art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art.23. Dacă examinarea elementelor supuse deliberării nu poate fi finalizată
într-o zi, lucrările şedinţei de judecată continuă de drept în următoarea zi
lucrătoare, fără notificare prealabilă.
11
Art.24. (1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Acestea
pot fi atacate separat cu recurs.
(2) Dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea
nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în
acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.
Secţiunea a 4-a:
Adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor
Art.25. (1) Adunarea creditorilor este convocată prin notificare şi prezidată de
administratorul judiciar dacă prezenta ordonanţă de urgenţă sau judecătorulsindic
nu dispune altfel. Secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în
sarcina administratorului judiciar.
(2) Creditorii menţionaţi în lista depusă de unitatea administrativ-teritorială,
potrivit prevederilor art.55 lit. c) sunt convocaţi de administratorul judiciar în
cazurile prevăzute expres de prezenta ordonanţă de urgenţă şi ori de câte ori
este necesar.
(3) Adunarea creditorilor poate fi convocată şi de Comitetul creditorilor sau la
cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea
totală a acestora.
Art.26. Convocarea adunării creditorilor trebuie să cuprindă ordinea de zi a
şedinţei. Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este
nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor.
Art.27. Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură
specială autentică sau în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane
juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii.
Art.28. Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii pot vota şi prin
corespondenţă. Scrisoarea prin care se exprimă votul este semnată de
creditor. Scrisoarea legalizată de notarul public ori certificată şi atestată de
către un avocat sau înscrisul în format electronic, căruia i s-a încorporat, ataşat
ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat
valabil se comunică prin orice mijloace şi este înregistrată la administratorul
judiciar, cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.
Art.29. La şedinţele Adunării creditorilor pot participa unul sau doi
reprezentanţi ai salariaţilor autorităţii administraţiei publice locale, care votează
în ceea ce priveşte creanţele reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti
cuvenite acestora.
Art.30. Procesul verbal al adunării creditorilor este semnat de preşedintele de
şedinţă şi include un rezumat al tuturor dezbaterilor, votul creditorilor pentru
12
fiecare element şi deciziile aprobate.
Art.31. Adunarea creditorilor are dreptul de a examina situaţiile financiare ale
unităţii administrativ-teritoriale, rapoartele redactate de comitetul creditorilor,
măsurile luate de administratorul judiciar şi impactul acestora şi poate propune,
alte măsuri.
Art.32. Cu excepţia situaţiilor în care legea cere în mod expres o majoritate
specială, şedinţele adunării creditorilor se organizează în prezenţa deţinătorilor
de creanţe care reprezintă cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor
creditorilor, iar deciziile aprobate de Adunarea creditorilor sunt adoptate prin
votul majorităţii, din punct de vedere al valorii creanţelor prezente.
Art.33. La prima şedinţă a Adunării creditorilor, aceasta poate numi un comitet
al creditorilor, format din 3-7 creditori, desemnaţi dintre creditorii ce deţin
creanţe garantate sau chirografare.
Art. 34 – (1) Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii:
a) să analizeze situaţia unităţii administrativ-teritoriale şi să facă recomandări
adunării creditorilor cu privire la planul de redresare a insolvenţei;
b) să ia la cunoştinţă de rapoartele întocmite de administratorul judiciar să le
analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea;
c) să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind
măsurile luate de administratorul judiciar şi efectele acestora şi să propună,
motivat, şi alte măsuri;
d) să solicite, administratorului judiciar, în temeiul art. 75 alin. (11) şi (13) din
Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea
atribuţiilor de ordonator principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale;
e) să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial,
făcute de unitatea administrativ-teritorială în dauna creditorilor, atunci când
astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar.
(2) Comitetul creditorilor se întruneşte lunar prin convocarea administratorului
judiciar sau la cererea a cel puţin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este
necesar.
(3) Deliberările Comitetului creditorilor au loc în prezenţa administratorului
judiciar şi sunt consemnate într-un proces-verbal, care redă pe scurt conţinutul
deliberărilor, precum şi hotărârile luate.
(4) Deciziile Comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul
numărului de membri ai acestuia.
(5) Dacă un membru al Comitetului creditorilor se află, datorită interesului
propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi
la procedură, acesta se abţine de la vot.
13
(6) În cazul în care soluţia adoptată de Comitetul creditorilor nu răspunde
intereselor acestora, orice creditor poate formula contestaţie împotriva
acţiunilor, măsurilor sau deciziilor luate de Comitetul creditorilor la adunarea
creditorilor, în termen de 10 zile calendaristice de la adoptare, după ce, în
prealabil, a sesizat comitetul creditorilor cu privire la măsurile contestate.
Secţiunea a 5-a:
Administratorul judiciar
Art.35. La instituirea procedurilor, judecătorul-sindic stabileşte atribuţiile
administratorului judiciar, potrivit prevederilor art.39, şi stabileşte onorariul
acestuia, care nu poate depăşi indemnizaţia lunară a primarului unităţii
administrativ-teritoriale sau subdiviziunii acesteia, aflată în insolvenţă,
respectiv a preşedintelui consiliului judeţean aflat în insolvenţă, după caz,
majorată cu 50%.
Art.36. Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, trebuie
să îndeplinească condiţiile prevăzute de art.19 alin. (5) şi (8) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.
Art.37. Ordonatorul principal de credite, membrii autorităţii deliberative, orice
ales local sau angajat al autorităţii administraţiei publice locale, soţul, soţia,
precum şi rude până la gradul IV inclusiv ale acestora, nu pot fi numiţi
administratori judiciari. Această restricţie este valabilă pe o perioadă de 3 ani
după ce persoana a încetat să mai ocupe funcţiile respective.
Art.38. (1) Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă
dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei
poliţe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în
îndeplinirea atribuţiilor sale, reprezentând cel puţin o treime din valoarea masei
credale.
(2) Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului
judiciar pe perioada exercitării calităţii sale.
Art.39. Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, potrivit
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt:
a) examinarea activităţii unităţii administrativ-teritoriale privind situaţia de fapt şi
întocmirea unui raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia
stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă,
precum şi asupra soluţiilor de redresare şi înaintarea acestuia judecătoruluisindic
într-un termen stabilit de acesta, dar care nu poate depăşi 30 de zile de
la desemnarea administratorului judiciar;
b) verificarea corectitudinii informaţiilor cuprinse în documentele elaborate şi
prezentate de autorităţile administraţiei publice locale conform prevederilor art.
55, în urma căreia dispune corectarea şi completarea acestora dacă este
cazul; în cazul în care autorităţile administraţiei publice locale nu au îndeplinit
14
această obligaţie, întocmeşte documentele prevăzute la art.55;
c) elaborarea în termen de 30 de zile calendaristice a planului de redresare a
insolvenţei, împreună cu ordonatorul principal de credite, cu avizul Direcţiei
Generale a Finanţelor Publice Judeţene sau a Direcţiei Generale a Finanţelor
Publice a Municipiului Bucureşti şi a Camerei de Conturi teritoriale, după
aprobarea tabelului definitiv al creanţelor;
d) avizarea şi supravegherea operaţiunilor de gestiune financiară, avizarea
hotărârilor, respectiv a dispoziţiilor emise de autoritatea deliberativă, respectiv
de ordonatorul principal de credite sau împuterniciţii acestuia care privesc
operaţiunile financiare ale unităţii administrativ-teritoriale şi patrimoniul unităţii
administrativ-teritoriale;
e) examinarea posibilităţii limitării cheltuielilor unităţii administrativ-teritoriale la
necesarul acoperirii serviciilor publice esenţiale;
f) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării
creditorilor;
g) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, a operaţiunilor
comerciale şi a constituirii unor garanţii, încheiate de ordonatorii principali de
credite ai unităţilor administrativ-teritoriale în dauna drepturilor creditorilor, în
perioada de 120 de zile anterioare introducerii cererii de deschidere a
procedurii, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
h) propunerea adresată autorităţii deliberative de a rezilia sau denunţa
unilateral contractele încheiate de unitatea administrativ-teritorială, care nu pot
fi executate în cadrul Planului de redresare;
i) avizarea hotărârilor autorităţii deliberative şi a actelor administrative ale
ordonatorilor de crediteprivitoare la managementul resurselor umane al
instituţiilor publice aflate sub autoritatea administraţiei publice locale, inclusiv în
ceea ce priveşte începerea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor
de serviciu sau de muncă, după caz, potrivit Planului de redresare a
insolvenţei;
j) verificarea modului de stabilire a creanţelor bugetare şi, atunci când este
cazul, dispunerea recalculării acestora conform prevederilor legale;
k) urmărirea încasării creanţelor datorate unităţii administrativ-teritoriale de
către persoanele fizice sau juridice, a încasării sumelor transferate înainte de
deschiderea procedurii de insolvenţă, precum şi a plăţii impozitelor şi taxelor
datorate bugetului general consolidat;
l) formularea de acţiuni în pretenţii pentru încasarea creanţelor unităţii
administrativ-teritoriale;
m) propunerea adresată autorităţii deliberative privind încheierea de tranzacţii,
acordarea de înlesniri la plată a unor creanţe bugetare locale, descărcarea de
obligaţii a fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale, potrivit Planului de
redresare a insolvenţei, sub condiţia aprobării prealabile a judecătorului-sindic;
n) propunerea adresată autorităţii deliberative privind stabilirea de taxe
locale/taxe speciale noi, în condiţiile legii, până la încetarea situaţiei de
insolvenţă;
o) aplicarea de sigilii, inventarierea de bunuri şi luarea măsurilor privind
conservarea lor;
p) propunerea adresată autorităţii deliberative cu aprobarea judecătorului15
sindic, privind lichidarea unor bunuri ce fac parte din domeniul privat al unităţii
administrativ-teritoriale, ca ultimă soluţie de stingere a creanţelor;
q) sesizarea judecătorul-sindic în legătură cu orice problemă care este în
competenţa de soluţionare a acestuia;
r) formularea de recomandări judecătorului-sindic privind suspendarea plăţilor
unităţii administrativ-teritoriale către creditori până la elaborarea Planului de
achitare a debitelor către creditori;
s) înregistrarea, de îndată, la tribunal a tabelului definitiv al tuturor creanţelor
datorate de către unitatea administrativ-teritorială aflată în stare de insolvenţă;
obligaţia de a afişa la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor
unităţii administrativ-teritoriale;
ş) îndeplinirea oricărei alte sarcini stabilite de judecătorul-sindic, în condiţiile
legii.
Art.40. Administratorul judiciar depune la dosarul cauzei un raport lunar care
cuprinde o descriere a modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o
justificare pentru cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii.
Art.41. În conformitate cu art.75 alin. (11) şi (13) din Legea nr.273/2006, cu
modificările şi completările ulterioare, administratorul judiciar poate propune
judecătorului-sindic suspendarea atribuţiilor de ordonator principal de credite şi
dispunerea preluării acestor atribuţii de către administratorul judiciar.
Art.42. În cazul desemnării administratorului judiciar ca ordonator principal de
credite, acesta preia controlul activităţilor cu incidenţă asupra situaţiei
financiare şi/sau patrimoniale ale aparatului de specialitate al primarului sau
consiliului judeţean şi din instituţiile sau serviciile publice de interes local sau
judeţean, după caz, şi exercită temporar atribuţiile conferite de lege primarului
sau preşedintelui consiliului judeţean, în numele şi pe contul acestuia, în limita
competenţelor stabilite de către judecătorul sindic.
Art.43. Unitatea administrativ-teritorială, prin ordonatorul principal de credite,
oricare dintre creditori, precum şi oricare altă persoană interesată poate face
contestaţie, la judecătorul-sindic, împotriva măsurilor luate de administratorul
judiciar.
Art.44. Contestaţia trebuie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea
raportului prevăzut la art.40.
Art.45. Judecătorul-sindic soluţionează contestaţia, în termen de 10 zile de la
înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a
administratorului judiciar, putând să suspende executarea măsurii contestate.
Art.46. În exercitarea atribuţiei de control, judecătorul-sindic poate desfiinţa
măsurile luate de administratorul judiciar, chiar dacă nu au fost contestate.
Acesta poate să citeze, în Camera de consiliu, administratorul judiciar şi
persoanele interesate.
16
Art.47. Pe parcursul procedurii de insolvenţă, pentru motive temeinice,
judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere motivată, înlocuirea
administratorului judiciar.
Art.48. În vederea adoptării măsurii menţionate la art.47, judecătorul-sindic
citează administratorul judiciar şi comitetul creditorilor în Camera de consiliu.
Art.49. Judecătorul-sindic sancţionează administratorul judiciar cu o amendă
judiciară între 5.000 lei şi 20.000 lei dacă acesta, din neglijenţă sau cu reacredinţă,
nu realizează sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de
lege sau pe cele stabilite de judecătorul-sindic ori renunţă la funcţie fără un
motiv întemeiat.
Art.50. Dacă prin fapta prevăzută de art.49 administratorul judiciar a provocat
prejudicii, judecătorul-sindic poate, la cererea oricărei părţi implicate, să îl
oblige pe administratorul judiciar la acoperirea acestora.
Art.51. În cazul amenzilor şi al despăgubirii prevăzute la art.49 şi art.50 se
aplică în mod corespunzător dispoziţiile Codului de Procedură Civilă.
Secţiunea a 6-a:
Registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor
administrativ-teritoriale
Art.52. (1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a
Municipiului Bucureşti gestionează un Registru local al situaţiilor de
insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale în care sunt înscrise toate
unităţile administrativ-teritoriale aflate în stare de insolvenţă, potrivit
prevederilor art.75 alin. (19) din Legea nr.273/2006, cu modificările şi
completările ulterioare. Acest Registru are caracter de document public, se
publică şi se actualizează permanent pe pagina de internet a Ministerului
Finanţelor Publice.
(2) Procedurile privind raportarea situaţiilor de insolvenţă a unităţilor
administrativ-teritoriale şi înregistrarea lor la Registrul local al situaţiilor de
insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi gestionarea acestuia,
se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului
dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Secţiunea a 7-a:
Procedura insolvenţei unităţilor administrativ-teritoriale
Art.53. Procedura insolvenţei se deschide pe baza unei cereri introduse la
tribunal de către creditori sau de ordonatorul principal de credite potrivit
prevederilor art.75 alin.(2) şi (4) din Legea nr.273/2006, cu modificările şi
17
completările ulterioare.
Art.54. Introducerea prematură şi cu rea-credinţă a unei cereri de deschidere a
procedurii insolvenţei de către ordonatorul principal de credite al unei unităţi
administrativ-teritoriale atrage răspunderea patrimonială a acestuia, pentru
prejudiciile cauzate, în condiţiile legii.
Art.55. Cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, formulată de
ordonatorul principal de credite, trebuie să fie însoţită de următoarele acte:
a) bugetul aprobat şi copii ale rapoartelor financiar-contabile încheiate până la
finele lunii anterioare;
b) o listă completă a bunurilor aflate în patrimoniul unităţii administrativteritoriale,
inclusiv toate conturile prin care aceasta îşi rulează fondurile; dacă
bunurile sunt grevate de sarcini, sunt menţionate datele din registrele de
publicitate;
c) o listă a creditorilor, cu nume şi prenume sau denumire şi adresele
domiciliului sau sediului social, indiferent de creanţele pe care le deţin: certe,
sub condiţie, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate,
arătându-se suma, cauza şi drepturile legale de preferinţă;
d) o listă a plăţilor şi a transferurilor patrimoniale efectuate de unitatea
administrativ-teritorială pe parcursul celor 120 de zile anterioare formulării
cererii;
e) lista serviciilor publice esenţiale pe care unitatea administrativ-teritorială
urmează să le furnizeze pe perioada desfăşurării procedurii.
Art.56. Dacă unitatea administrativ-teritorială nu are, la data înaintării cererii de
deschidere a procedurii de insolvenţă de către ordonatorul principal de credite,
informaţiile menţionate la art.55, acestea pot fi depuse la instanţă în termen de
maxim 10 zile, calculat de la data depunerii cererii. În cazul în care, informaţiile
respective nu se depun până la termenul prevăzut, cererea de deschidere a
procedurii de insolvenţă este respinsă.
Art.57. Orice creditor sau grup de creditori care îndeplinesc condiţiile
prevederilor art.75 alin.(2) din Legea nr.273/2006, cu modificările şi
completările ulterioare poate introduce la tribunal o cerere de deschidere a
procedurii de insolvenţă.
Art. 58 Cererea creditorilor trebuie să fie însoţită, după caz, de documente
care să ateste:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
18
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către unitatea administrativteritorială
sau instituită potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor unităţii administrativteritoriale.
Secţiunea a 8-a:
Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii
procedurii stării de insolvenţă
Art.59. (1) Dacă cererea formulată de ordonatorul principal de credite al unităţii
administrativ-teritoriale în cauză întruneşte condiţiile cerute de art.75 alin. (4)
din Legea nr.273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorulsindic
pronunţă o încheiere de deschidere a procedurii şi dispune
administratorului judiciar să efectueze notificarea prevăzută la art.78.
(2) În cazul în care, în termen de 15 zile de la primirea notificării, creditorii se
opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ține, în termen de 10 zile, de
la înregistrarea opoziției creditorilor, o şedinţă la care sunt citaţi administratorul
judiciar, reprezentantul legal al unităţii administrativ-teritoriale precum şi
creditorii care se opun deschiderii procedurii.
(3) În urma şedinţei, judecătorul sindic soluţionează deodată, printr-o sentinţă,
toate opoziţiile. Admiţând opoziţia, judecătorul-sindic nu va putea păstra
deschisă procedura insolvenţei. Judecătorul-sindic va revoca încheierea de
deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea
debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariţiei stării de
insolvenţă.
Art.60. (1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor,
conform art. 57 şi art. 58, judecătorul-sindic comunică cererea, în copie, unităţii
administrativ-teritoriale şi dispune afişarea unei copii la uşa instanţei.
(2) Dacă, în termen de 5 zile de la primirea acestei copii, unitatea
administrativ-teritorială contestă starea de insolvenţă, judecătorul-sindic
organizează o şedinţă, în termen de 10 de zile de la data depunerii
contestaţiei, la care sunt citaţi reprezentantul legal al unităţii administrativteritoriale
şi creditorii care au iniţiat procedurile.
Art.61. Dacă judecătorul sindic constată că unitatea administrativ-teritorială
este în stare de insolvenţă, respinge contestaţia şi deschide procedura printr-o
sentinţă.
Art.62. Dacă judecătorul-sindic constată că unitatea administrativ-teritorială nu
este în stare de insolvenţă, acesta respinge cererea creditorilor şi dispune ca
hotărârea să fie afişată la uşa instanţei. În cazul respingerii cererii, aceasta
este considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
19
Art.63. Dacă unitatea administrativ-teritorială nu contestă starea de insolvenţă
în termenul prevăzut de art.60 alin. (2), judecătorul-sindic pronunţă sentinţa de
deschidere a procedurii de insolvenţă.
Art. 64. În termen de 10 zile de la instituirea procedurilor, potrivit prevederilor
art.61 şi art.63 unitatea administrativ-teritorială aflată în insolvenţă, prin
ordonatorul principal de credite, este obligată să depună la dosarul cauzei,
documentele şi informaţiile prevăzute de art. 55.
Art.65. Prin hotărârea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic
desemnează un administrator judiciar şi stabileşte sarcinile acestuia, potrivit
prevederilor art.21.
Art.66. De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare
sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra unităţii administrativteritoriale.
Art.67. Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a
acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor creditorilor
împotriva unităţii administrativ-teritoriale. Termenele reîncep să curgă după 30
de zile de la închiderea procedurii de insolvenţă.
Art.68. Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu
poate fi adăugată creanţelor născute anterior şi ulterior deschiderii procedurii şi
negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de
retenţie de orice fel sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel
de garanţii, de la data deschiderii procedurii.
Art.69. Unitatea administrativ-teritorială, prin reprezentanţii legali, are obligaţia
de a pune la dispoziţia administratorului judiciar, toate informaţiile cerute de
acesta cu privire la bugetul unităţii administrativ-teritoriale şi alte operaţiuni
financiare, precum şi situaţia bunurilor care fac parte din patrimoniul privat al
unităţii administrativ-teritoriale.
Art.70. După ce hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei rămâne
definitivă şi irevocabilă, toate actele şi corespondenţa emise de unitatea
administrativ-teritorială sau administratorul judiciar cu incidenţă asupra situaţiei
financiare şi/sau patrimoniale cuprind, în mod obligatoriu şi cu caractere
vizibile, menţiunea „în stare de insolvenţă”.
Art.71. Pe perioada în care unitatea administrativ-teritorială este declarată în
stare de insolvenţă, potrivit prevederilor art.75 din Legea nr.273/2006, cu
modificările şi completările ulterioare, ordonatorul principal de credite şi
autoritatea deliberativă nu pot, fără avizul administratorului judiciar:
a) să emită dispoziţii sau să adopte hotărâri, după caz, care pot conduce la o
20
creştere a obligaţiilor financiare, cu excepţia celor prevăzute prin lege, sau să
efectueze alte cheltuieli în afara celor necesare furnizării serviciilor publice
esenţiale;
b) să înfiinţeze noi servicii sau instituţii publice de interes local sau judeţean;
c) să răspundă oricăror obligaţii financiare contractate înainte de iniţierea
procedurilor, cu excepţia obligaţiilor aprobate expres în Planul de redresare a
insolvenţei unităţii administrativ-teritoriale;
d) să împrumute fonduri cu excepţia împrumuturilor de refinanţare a datoriei
publice;
e) să angajeze personal suplimentar.
Art.72. Acţiunile introduse de administratorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor
prezentei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de orice taxe, tarife, comisioane
sau cauţiuni.
Art.73. Administratorul judiciar şi Comitetul creditorilor pot introduce acţiuni
pentru anularea actelor frauduloase încheiate de ordonatorul principal de
credite, de împuterniciţii acestuia sau de autorităţile deliberative, în numele
unităţii administrativ-teritoriale în dauna drepturilor creditorilor sau cu
nerespectarea prevederilor legale în cele 120 de zile anterioare introducerii
cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.
Art.74. Actele frauduloase, prevăzute la art. 73, pot fi anulate dacă:
a) se constituie ori se perfectează o garanţie reală pentru o creanţă care era
chirografară, în cele 120 de zile anterioare introducerii cererii de deschidere a
procedurii de insolvenţă;
b) se efectuează plăţi anticipate ale obligaţiilor de plată ale unităţii
administrativ-teritoriale, în perioada celor 120 de zile anterioare introducerii
cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, dacă scadenţa lor fusese
stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.
Art.75. Acţiunea pentru anularea unui transfer patrimonial poate fi introdusă de
administratorul judiciar şi/sau de Comitetul creditorilor în termen de un an de la
data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.39
lit. a), dar nu mai târziu de 18 luni de la deschiderea procedurii.
Art.76. Prin excepţie de la prevederile art.73 şi 74, nu se poate cere anularea
unui transfer patrimonial efectuat de unitatea administrativ-teritorială ca parte a
activităţilor curente.
21
Art.77. În vederea creşterii valorii patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale,
administratorul poate să propună consiliului local rezilierea sau denunţarea
unilaterală a oricărui contract, a închirierilor neexpirate sau a altor contracte pe
termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu sunt executate în totalitate de
către toate părţile implicate şi care nu pot fi executate în cadrul Planului de
redresare.
Art.78. (1) În urma deschiderii procedurii de insolvenţă, în termen de 5 zile,
administratorul judiciar trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista
depusă de unitatea administrativ-teritorială aflată în stare de insolvenţă, prin
ordonatorul principal de credite, potrivit prevederilor art.55 lit. c).
(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) se publică, pe cheltuiala unităţii
administrativ-teritoriale, într-un ziar local sau naţional de largă circulaţie.
Art.79. (1) Notificarea cuprinde:
a) termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la hotărârea de
deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de unitatea
administrativ-teritorială, în condiţiile art.53, precum şi termenul de soluţionare a
opoziţiilor, care nu depăşeşte 10 zile de la data expirării termenului de
depunere a acestora;
b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor, stabilit
în intervalul cuprins între data deschiderii procedurii de insolvenţă şi maximum
60 de zile de la deschidere, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată
să fie considerată valabilă;
c) termenul limită de verificare a creanţelor, întocmire, afişare şi comunicare a
tabelului preliminar al creanţelor, care nu depăşeşte 30 de zile de la expirarea
termenului prevăzut la lit. b);
d) termenul limită de definitivare a tabelului creanţelor, care nu depăşeşte 30
de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c);
e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor.
(2) Prima şedinţă a adunării creditorilor este convocată în maxim 5 zile de la
termenul limită prevăzut la alin. (1) lit. d).
(3) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorulsindic
poate hotărî o prelungire a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b) cu
maximum 30 de zile, la alin. (1) lit. c) cu maximum 15 zile şi la alin. (1) lit. d)
cu maximum 5 zile.
Art.80. Dacă unitatea administrativ-teritorială are bunuri supuse înregistrării în
cartea funciară sau în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare,
22
administratorul judiciar sau ordonatorul principal de credite, după caz, trimite
autorităţilor ori instituţiilor care ţin aceste registre o copie a hotărârii de
deschidere a procedurii, spre a se face menţiune. Înscrierile pentru bunurile
imobile se operează în cartea funciară iar bunurile mobile în Arhiva Electronică
de Garanţii Reale Mobiliare.
Art.81. Cu excepţia salariaţilor din aparatul de specialitate şi a salariaţilor
instituţiilor sau serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz,
indiferent de forma de finanțare ale căror creanţe sunt înregistrate de
administratorul judiciar potrivit datelor contabile, toţi ceilalţi creditori ale căror
creanţe sunt anterioare deschiderii procedurii depun cererea de admitere a
creanţelor în termenul stabilit în încheierea de deschidere a procedurilor şi
precizat în notificare; cererile de admitere a creanţelor sunt înregistrate într-un
registru păstrat la grefa tribunalului.
Art.82. Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii
sunt admise provizoriu în tabelul preliminar al creanţelor.
Art.83. (1) Cererea de admitere a creanţelor cuprinde: numele şi prenumele,
denumirea creditorului, domiciliul sau, după caz, sediul social, numărul de
înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului şi codul de identificare fiscală,
respectiv numărul de înregistrare în Registrul de persoane juridice, după caz,
suma datorată, temeiul creanţei, menţiuni cu privire la eventualele drepturi de
preferinţă sau garanţii, precum și termenul scadent.
(2) La cerere sunt anexate documentele justificative ale creanţei şi
documentele de constituire a garanţiilor.
(3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita
administratorului judiciar restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a
unor copii certificate de acestea. Administratorul judiciar face menţiunea pe
cerere despre prezentarea originalelor. Originalele sunt prezentate la orice
repartiţie de sume între creditori, precum şi la exercitarea votului în adunarea
generală a creditorilor.
Art.84. Toate creanţele sunt supuse procedurii de verificare, cu excepţia
creanţelor constatate prin titluri executorii.
Art.85. (1) Administratorul judiciar procedează imediat la identificarea fiecărei
cereri şi realizează o cercetare detaliată pentru a stabili legitimitatea, valoarea
exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.
(2) Creanţele exprimate sau consolidate în valută se înregistrează la valoarea
lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României, valabil la data deschiderii
procedurii.
Art.86. Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar întocmeşte şi
23
înregistrează la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele
precizând dacă sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi sau sub condiţie şi
arătând pentru fiecare numele sau denumirea creditorului, suma solicitată de
creditor şi suma acceptată de administratorul judiciar și termenul scadent.
Art.87. Unitatea administrativ-teritorială, creditorii şi orice altă parte interesată
pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă
trecute de administrator în tabelul preliminar al creanţelor.
Art.88. (1) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte
de data stabilită prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă,
pentru definitivarea tabelului creanţelor.
(2) La termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii pentru
definitivarea tabelului creanţelor judecătorul sindic va soluţiona deodată, printro
singură hotărâre, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar
fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic
poate să admită, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod
provizoriu în tabelul definitiv al tuturor creditorilor împotriva patrimoniului unităţii
administrativ-teritoriale.
(3) După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul
judiciar înregistrează, de îndată, la tribunal şi are grijă să fie afişat la sediul
acestuia, tabelul definitiv al tuturor creanţelor unităţii administrativ-teritoriale,
arătând suma, prioritatea şi situaţia garantată sau negarantată a fiecărei
creanţe.
Art.89. Creditorii care nu au depus declaraţii de creanţă în termenul stabilit de
art.79, alin. (1) lit. b) nu îşi mai pot executa pretenţiile faţă de o unitate
administrativ-teritorială decât după închiderea procedurii.
Secţiunea a 9-a:
Planul de redresare a stării de insolvenţă
Art.90. Administratorul judiciar împreună cu ordonatorul principal de credite
întocmeşte un plan de redresare a insolvenţei care să includă elementele
prevăzute la art.75 alin.(9) din Legea nr.273/2006 cu modificările şi
completările ulterioare. Planul de redresare a stării de insolvenţă este supus
avizării Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene sau a Direcţiei
Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Camerei de Conturi
teritoriale, în termen de 3 zile de la finalizare, care vor emite avizul în termenul
prevăzut la art. 79 alin. (2), urmând a fi supus aprobării autorităţii deliberative
potrivit prevederilor art.75 alin.(10) din Legea nr.273/2006 cu modificările şi
completările ulterioare.
Art.91. Planul de redresare a stării de insolvenţă indică mijloacele şi termenele
limită pentru lichidarea datoriilor fiecărui creditor, incluse în Planul de achitare
24
a debitelor către creditori.
Art.92. Planul de redresare a stării de insolvenţă include şi un capitol distinct
privind Planul de achitare a debitelor către creditori.
Art.93. Administratorul judiciar negociază cu creditorii aplicarea Planului de
achitare a debitelor, în cadrul căruia sunt prezentate şi calendarul negociat
pentru rambursarea datoriei şi condiţiile de rambursare.
Art.94. Planul de redresare a stării de insolvenţă poate defavoriza unele
creanţe, poate prelungi data scadenţelor şi poate modifica rata dobânzii,
penalităţile sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte
izvoare ale obligaţiilor unităţii administrativ-teritoriale.
Art.95. Se prezumă că o categorie de creanţe este defavorizată în Planul de
redresare a stării de insolvenţă dacă, pentru oricare dintre creanţele categoriei
respective, acesta prevede o modificare fie a creanţei, fie a condiţiilor de
realizare a acesteia.
Art.96. Garanţiile create după declararea insolvenţei nu sunt valide înainte de
aprobarea, în scris, şi acordarea garanţiei de continuare a furnizării serviciilor
publice esenţiale, de către administratorul judiciar.
Art.97. (1) În cazul în care, creanţele cuprinse în tabloul definitiv de creanţe au
fost stinse integral, ordonatorul principal de credite şi Administratorul propun
judecătorului-sindic încheierea procedurii de insolvenţa a unităţii administrativteritoriale.
(2) Dacă planul de achitare a debitelor către creditori stipulează rambursarea a
mai puţin de 100% din datorii, administratorul judiciar se asigură că sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) unitatea administrativ-teritorială respectă prevederile din planul de redresare
a stării de insolvenţă;
b) unitatea administrativ-teritorială a luat toate măsurile necesare pentru
maximizarea veniturilor şi reducerea cheltuielilor şi încă nu poate să respecte
toate obligaţiile financiare;
c) toate bunurile din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale care nu
sunt necesare pentru furnizarea serviciilor publice esenţiale au fost vândute,
concesionate, închiriate, lichidate, iar serviciile şi activităţile conexe, altele
decât cele determinate ca fiind servicii publice esenţiale, au fost
desfiinţate/sistate pentru a ajuta la îndeplinirea cererilor creditorilor;
d) au fost întreprinse toate măsurile pentru reorganizarea compartimentelor din
structura aparatului de specialitate al primarului sau consiliului judeţean, după
caz, şi din instituţiile sau serviciile publice de interes local sau judeţean, după
25
caz, finanţate integral sau parţial prin subvenţii de la bugetul local.
Art.98. Planul de redresare a stării de insolvenţă este comunicat de
administratorul judiciar tuturor creditorilor, în notificare precizându-se şi data
şedinţei adunării creditorilor, ce are pe ordinea de zi deliberarea cu privire la
acest plan.
Art.99. Pentru validitatea deliberărilor cu privire la Planul de redresare a
insolvenţei este necesară întrunirea voturilor majorităţii creditorilor,
reprezentând cel puţin 2/3 din valoarea creanţelor.
Art.100. Judecătorul-sindic convoacă o şedinţă, în termen de 20 de zile de la
înregistrarea planului de redresare a stării de insolvenţă la tribunal, în care
planul este admis, în forma iniţială sau modificată, respins de judecătorulsindic,
după caz, după audierea persoanelor citate. În cazul respingerii
planului, judecătorul-sindic acordă un nou termen pentru refacerea acestuia.
Art.101. În momentul pronunţării hotărârii de admitere a Planului de redresare
a insolvenţei, activitatea şi structura aparatului de specialitate al primarului sau
consiliului judeţean, după caz, şi a instituţiilor sau serviciilor publice de interes
local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanțare sunt
reorganizate în mod corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale
celorlalte părţi interesate sunt modificate în consecinţă.
Art.102. Creditorii îşi conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a
creanţelor, împotriva codebitorilor şi fidejusorilor unităţii administrativ-teritoriale,
chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.
Art.103. Executarea Planului de redresare a stării de insolvenţă nu poate dura
mai mult de 3 ani, cu începere de la data admiterii acestuia.
Art.104. Dacă Planul de redresare a stării de insolvenţă stipulează o reducere
de personal, se indică măsurile luate deja şi măsurile care trebuie luate pentru
restructurarea personalului.
Art.105. Orice furnizor de servicii de electricitate, gaze, apă, telecomunicaţii şi
alte servicii similare nu are dreptul ca în perioada aplicării procedurii de
insolvenţă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, să schimbe, să refuze ori să
întrerupă temporar un astfel de serviciu către unitatea administrativ-teritorială,
sau către instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz,
indiferent de forma de finanțare.
Art.106. Administratorul judiciar organizează procedura de lichidare a activelor
aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, aşa cum este
prevăzut în Planul de redresare a stării de insolvenţă.
Art.107. (1) Fondurile obţinute prin vânzarea bunurilor aflate în domeniul privat
26
al unităţii administrativ-teritoriale, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci,
gajuri sau alte garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie de orice fel, sunt
distribuite pentru achitarea:
a) impozitelor, taxelor şi a altor costuri asociate vânzării bunurilor respective,
inclusiv cheltuielile necesare pentru păstrarea şi gestionarea acestor bunuri,
precum şi plata salariilor angajaţilor;
b) creanţelor garantate ale creditorilor, inclusiv sumele împrumutate,
dobânzile, ratele modificate şi orice tip de penalităţi, precum şi a altor cheltuieli
asociate.
(2) Dacă sumele rezultate din vânzarea acestor bunuri au fost insuficiente
pentru plata integrală a respectivelor creanţe garantate, creditorii beneficiază,
pentru suma rămasă neplătită, de creanţe chirografare, potrivit ordinii de
preferinţă corespunzătoare categoriei şi naturii acestora.
(3) Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice
distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele
primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi
îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului
supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel
de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei
sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.
Art.108. Creanţele negarantate sunt plătite în ordinea stabilită de art.68-72 din
Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare şi au aceeaşi ordine de preferinţă.
Secţiunea a 10-a:
Procedura de închidere a insolvenţei
Art.109. (1) În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile stării de
insolvenţă a unităţii administrativ-teritoriale, judecătorul-sindic pronunţă o
hotărâre de închidere a procedurii, chiar dacă nu au fost stinse toate creanţele
cuprinse în Planul de Redresare a Stării de Insolvenţă. Restul creanţelor
nestinse în procedura de insolvenţă vor fi cuprinse în Planul de Redresare a
Stării de Criză Financiară.
(2) Sentinţa de închidere a procedurii este notificată de judecătorul-sindic
unităţii administrativ-teritoriale şi tuturor creditorilor, pentru efectuarea menţiunii
în Registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale,
şi se afişează în extras la sediul tribunalului.
Art.110. (1) La cererea administratorului judiciar, judecătorul-sindic poate
dispune ca o parte a pasivului unităţii administrativ-teritoriale, ajunsă în stare
de insolvenţă, să fie suportată de către persoanele cu atribuţii de administrare
a patrimoniului unităţii administrativ teritoriale, care au contribuit la intrarea
unităţii administrativ-teritoriale în această situaţie, prin una dintre următoarele
27
fapte:
.
a) folosirea bunurilor sau creditelor unităţii administrativ-teritoriale în scop
personal, colectiv sau în beneficiul altei persoane;
b) au dispus, în interes personal, colectiv sau în beneficiul altei persoane,
continuarea unei activităţi care determina intrarea în starea de insolvenţă a
unităţii administrativ-teritoriale;
c) utilizarea de falsuri contabile, declararea dispariţiei unor documente
contabile sau nerespectarea legislaţiei în vigoare la completarea registrelor
contabile;
d) abuzul sau ascunderea unor activităţi ale unităţii administrativ-teritoriale, sau
creşterea fictivă a acestor activităţi;
e) utilizarea de mijloace ilicite pentru obţinerea de fonduri pentru unitatea
administrativ-teritorială, în vederea amânării suspendării plăţilor;
f) au efectuat plata unor datorii către un anumit creditor, în detrimentul altor
creditori, în decurs de 120 de zile, anterior introducerii cererii de deschidere a
procedurii de insolvenţă.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) nu exclude răspunderea penală sau
contravenţională pentru faptele ce constituie infracţiuni, respectiv contravenţii.
Art.111. (1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 110 se
efectuează de către executorul judecătoresc, potrivit prevederilor Codului de
procedură civilă.
(2) Aplicarea prevederilor din alin. (1) nu exclude răspunderea penală sau
contravenţională, după caz.
Art.112. Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul judiciar
şi toate persoanele implicate sunt eliberate de orice sarcină sau
responsabilitate care vizează procedura, unitatea administrativ-teritorială şi
patrimoniul acesteia, creditorii şi titularii de garanţii.
CAPITOLUL IV
Prevederi referitoare la sectoarele municipiului Bucureşti
Art. 113. Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă sunt aplicabile în mod
corespunzător şi sectoarelor municipiului Bucureşti, cu excepţia răspunderii
patrimoniale cuprinse în procedurile privind criza financiară şi insolvenţa, care
se aplică doar asupra veniturilor proprii ale acestora.
28
CAPITOLUL V
Contravenţii, infracţiuni şi pedepse
Art. 114. (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la
10.000 – 50.000 lei, neintroducerea acţiunii de declarare a situaţiei de criză
financiară, precum şi nedepunerea actelor prevăzute la art. 55, în termenul de
10 zile, stabilit conform art. 56.
(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către persoanele
împuternicite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
(3) Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul unităţii administrativteritoriale
în cauză.
(4) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 115 Constituie infracţiune de bancrută simplă şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau
introducerea tardivă, de către ordonatorul principal de credite, a cererii de
deschidere a procedurii de insolvenţă a unităţii administrativ-teritoriale într-un
termen, care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 75
alin.(4) din Legea nr.273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 116 Constituie infracţiune de bancrută frauduloasă şi se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele unităţii administrativ-teritoriale
aflată în stare de insolvenţă ori ascunde o parte din activul acesteia;
b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele unităţii administrativteritoriale
aflată în stare de insolvenţă, în alt act sau în situaţia financiară sume
nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în frauda creditorilor;
c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a unităţii
administrativ- teritoriale, o parte din active.
Art. 117 (1) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, potrivit prevederilor Codului
penal, se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 8 ani, atunci când este
săvârşită de administratorul judiciar, ordonatorul principal de credite al unităţii
administrativ-teritoriale aflate în stare de insolvenţă, precum şi de orice
reprezentant sau prepus al acestuia.
(2) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, potrivit prevederilor Codului penal, se
pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 12 ani, atunci când este săvârşită de
administratorul judiciar, ordonatorul principal de credite al unităţii administrativteritoriale
aflate în stare de insolvenţă, precum şi de orice reprezentant sau
prepus al acestuia, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
Art. 118 (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către administratorul judiciar,
29
ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale aflate în stare
de insolvenţă, precum şi de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani,
valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie
infracţiunea de delapidare şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani
şi interzicerea unor drepturi.
(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave,
pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
(3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
Art. 119 Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse,
solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente asupra
averii debitorului se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
Art. 120 Refuzul ordonatorului principal de credite, de a pune la dispoziţie
judecătorului-sindic, administratorului judiciar în condiţiile prevăzute la art. 64,
documentele şi informaţiile prevăzute la art. 55 ori împiedicarea acestora, cu
rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă se pedepseşte cu
închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Art. 121 Infracţiunile prevăzute la art. 115 - 119 se judecă în primă instanţă de
tribunal, cu celeritate.
CAPITOLUL VI Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 122. (1) La stabilirea situaţiei de criză financiară sau insolvenţă, conform
prezentei ordonanţe de urgenţă, se iau în considerare obligaţiile de plată ale
unităţilor administrativ-teritoriale, subdiviziunilor acestora, respectiv serviciilor
publice de interes local sau judeţean cu termene scadente.
(2) Prevederile Ordonanţei Guvernului nr.22/2002 privind executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii,
aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările şi completările
ulterioare, nu se aplică unităţilor administrativ-teritoriale, subdiviziunilor
acestora, respectiv instituţiilor publice de subordonare locală.
Art.123. La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea
nr.273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Alineatele (1), (4), (6), (7), (8), (10) şi (12) ale art.74 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„(1) Criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale,
caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de
disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi
30
exigibile pe o anumita perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în
următoarele situaţii:
a) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile,
şi care depăşesc 15% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale
respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi
cheltuieli sau în bugetele instituţiilor sau serviciilor publice de interes local sau
judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data
scadenţei;”
„(4) Ordonatorul principal de credite, în termen de 5 zile lucrătoare, de la
constatarea crizei financiare, convoacă autoritatea deliberativă şi sesizează
direcţia generală a finanţelor publice judeţeană sau a municipiului Bucureşti,
după caz.”
„(6) În termen de 30 zile calendaristice de la adoptarea hotărârii prin care a
fost declarată starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite
împreună cu ceilalţi membrii ai Comitetului pentru situaţii de criză financiară
pregătesc un Plan de redresare financiară a unităţii administrativ-teritoriale.”
„(7) Planul de redresare financiară cuprinde planificarea economico-financiară
şi bugetară pe perioada procedurii de redresare financiară, care presupune:
1. o prezentare a situaţiei economico-financiare a unităţii administrativteritoriale;
2. măsuri care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale de către
autorităţile administraţiei publice locale pe durata aplicării Planului de redresare
financiară;
3. măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi a mecanismelor de
control necesare pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale;
4. măsuri de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi de
generare de venituri suplimentare;
5. măsuri pentru reducerea cheltuielilor;
6. planificarea economico-financiară şi bugetară pe perioada procedurii de
redresare financiară, care presupune:
a) analiza tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare, recomandări pentru
creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, precum şi elaborarea de
rectificări ale bugetului local;
b) proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pentru anul curent şi pentru următorii doi
ani;
c) restructurarea conducerii, organizării şi gestionării aparatului de specialitate
al primarului, respectiv al Consiliului Judeţean, a serviciilor şi instituţiilor publice
de interes local sau judeţean, după caz.
7. stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea prevederilor din Planul de redresare
financiară pe obiective, persoane responsabile şi termene;”
„(8) Controlul executării şi îndeplinirii măsurilor cuprinse în Planul de redresare
financiară este realizat de Comitetul pentru situaţii de criză financiară.”
„(10) Planul de redresare financiară poate fi modificat, la cererea ordonatorului
principal de credite, ori de câte ori este necesar, în cazul în care apar date,
informaţii sau fapte necunoscute la momentul aprobării acestuia, dacă acestea
pot împiedica procesul de redresare financiară. Noul plan este elaborat de
31
ordonatorul principal de credite împreună cu membrii Comitetului pentru
situaţii de criză financiară şi se supune aprobării autorităţii deliberative.”
„(12) Autoritatea deliberativă declară, la cererea ordonatorului principal de
credite şi cu avizul consultativ al Comitetului pentru situaţii de criză financiară,
încetarea situaţiei de criză financiară, prin adoptarea unei hotărâri, dacă:
a) criteriile prevăzute la alin. (1) nu s-au mai evidenţiat timp de 180 zile
calendaristice;
b) sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă, prevăzute de
art. 75 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi
completările ulterioare, caz în care unitatea administrativ-teritorială este
supusă procedurii insolvenţei, prevăzută de prezenta lege.”
2. Alineatele (1), (7) şi (15) ale art.75 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale,
caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de
disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi
exigibile pe o anumita perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în
următoarele situaţii:
a) neachitarea obligaţiilor de plată lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile
şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţilor administrativ-teritoriale,
fără a se lua în calcul pe cele aflate în litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi
prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de
zile de la data scadenţei.”
„(7) În termen de 30 de zile calendaristice administratorul judiciar elaborează
planul de redresare a insolvenţei, împreună cu ordonatorul principal de credite,
cu avizul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene sau a Direcţiei
Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi a Camerei de Conturi
teritoriale;”
„(15) În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile stării de insolvenţă a
unităţii administrativ-teritoriale, judecătorul-sindic pronunţă o sentinţă de
închidere a procedurii, chiar dacă nu au fost stinse toate creanţele cuprinse în
Planul de Redresare a Stării de Insolvenţă. Restul creanţelor nestinse în
procedura de insolvenţă vor fi cuprinse în Planul de Redresare a Stării de
Criză Financiară.
Sentinţa de închidere a procedurii este notificată de Administratorul
judiciar Direcţiei generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a
Municipiului Bucureşti, după caz, pentru efectuarea menţiunii în Registrul local
al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale.”
3. La aliniatul (1) al articolului 77, după litera d) se introduce o nouă literă
d1) cu următorul cuprins:
„d1)Constituie infracţiune de bancrută simplă nerespectarea dispoziţiilor art. 75
alin. (4).”
4. La articolul 78 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:
„c) nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi (6), art. 14 alin. (1) şi (6), art.
23, art. 30 alin. (3) - (6), art. 32 alin. (7), art. 38, art. 39 alin. (3) - (6), art. 63,
art. 73 alin. (1) şi ale art. 75 alin. (4) şi (6).”
32
Art. 124. Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRIM - MINISTRU,
VICTOR - VIOREL PONTA
Bucureşti, ----------------------
Nr. --------