"Dacă am avea putere, am schimba EDUCAŢIA pe munte. Şi începem să avem"

     Munţii din România atrag în continuare o mulţime de turişti străini, au parte de frumuseţi fabuloase şi oferă o sălbăticie rar întâlnită pe trasee montane din alţi munţi ai Europei, dar ne lipseşte un singur lucru: EDUCAŢIA.

   Am vorbit despre avantajele şi problemele munţilor României cu Adrian Marinică, preşedintele unui club turistic montan care anul acesta împlineşte 40 de ani de activitate. CTM Amicii Munţilor Sibiu a reuşit să păstreze în aceşti ani elementul care i-a determinat pe fondatorii săi să pune bazele clubului: cultul naturii.

    "Umorul, umanismul, cultura tradiţională, manifestate prin acţiuni artistice în perfectă armonie cu natura au definit viaţa membrilor clubului de-a lungul celor 4 decenii de activitate, iar din dorinţa de cunoaştere, descoperire şi redescoperire a reliefului românesc, clubul a fost mereu în căutarea spectacolului naturii prin trasee noi, variante dificile de acces şi tot ceea ce presupune ţeluri înalte de atins. Putem spune cu mândrie că acest club a fost şi rămâne o şcoală a naturii, iar cine-i trece pragul devine în timp temerar", spun "amicii" pe site-ul lor.Yahoo! News: Se mai pot face ture montane în octombrie?
Adrian Marinică: Din punctul nostru de vedere, ture montane pot fi organizate în fiecare lună a anului. Dacă turistul respectă regulile, poate să meargă şi pe zăpadă, nu doar în timpul primăverii şi vara. Noi chiar acum mergem la cabana Negoiu şi urcăm apoi pe Negoiu (vârf de 2.535 m din masivul Făgăraş, al doilea cel mai înalt vârf din România - n.r.), să sărbătorim cei 40 de ani de la înfiinţare. Aşadar, este o lună foarte bună!YN: Dacă dumneavoastră ca om şi voi ca asociaţie aţi putea schimba un singur lucru în munţii României, care ar fi acela?
A.M.: Educaţia. Dacă aş putea şi aş avea putere asta aş vrea să schimb: educaţia. Şi începem să avem putere. Mă refer la ecologie în primul rând. Dacă urci la tine cu conserva plină, poi coboară şi cu ea goală. Nu tăia pomul verde să faci focul, caută vreascuri. Respectă rezervaţiile, nu îţi pune cortul în zone protejate! Dacă eşti într-un refugiu, nu spui că tu ai ajuns primul acolo, iar ceilalţi să rămână pe afară. Refugiul e al tuturor.YN: Când mergeţi la munte, cum faceţi focul?
A.M.: În primul rând, dacă ajungi într-un loc şi găseşti o vatră, foloseşte-o pe aceea, nu mai face şi tu una. Dacă nu există o vatră, îţi poţi face, dar atunci când pleci ia câteva brazde dintr-un alt loc şi pune-le peste ea, ca natura să îşi revină. În golul alpin, nu se face focul. Îţi iei cu tine primusul de acasă, găteşti la el. O pădure de jnepeni nu creşte aşa uşor, este nevoie de zeci, sute de ani pentru a se dezvolta.YN: Cum este cu trenurile, avem o infrastructură bine pusă la punct ca turistul să ajungă la munte?
A.M.: Deloc. Noi mergem cu maşinile, apoi urcăm pe jos. Pierzi foarte mult timp cu trenul. Da, cu trenul am început şi noi, e o plăcere să mergi cu trenul la munte, dar pierzi mult timp, timp pe care poţi să îl petreci pe munte.YN: Vedem la televizor vorbindu-se adesea de atacurile urşilor în munte. Ce părere aveţi despre acest subiect şi ce sfaturi aveţi pentru turişti?
A.M.: Să văd spun ceva: cred că se şi exagerează. Eu merg des la munte de peste 18 ani, din 1994, şi m-am întâlnit cu ursul doar de două ori. Ultima dată a fost anul acesta. Era o ursoaică cu 2 pui, într-o tufă de mure de pe drumul dintre Victoria şi Cabana Turnuri, în Făgăraş. Vântul bătea invers, dinspre ea spre noi, altfel cu siguranţă ne-ar fi evitat. Ursul dacă simte miros de om - iar ursul are un miros extrem de fin - tinde să îl evite. Când ne-am apropiat la câţiva metri, s-a întors frumos şi a plecat. A fost o plăcere pentru mine să văd din nou ursul.YN: Vedem mulţi străini în munţii României, în zonele foarte înalte şi greu accesibile aproape că te întâlneşti cu mai mulţi străini decât cu români. De ce credeţi că vin ei aici?
A.M.: Noi nu avem multe cabane, infrastructura turistică nu e aşa dezvoltată ca în Alpi, să zicem. Nici ca în munţii Tatra. Ei vin pentru libertatea. Multe zone oferă imaginea aia de teritoriu neatins şi de aici o extraordinară senzaţie de libertate. În afară de Piatra Craiului, Retezat, Bucegi şi alţi câţiva munţi, poţi pune cortul cam oriunde pe munte. Pentru asta vin: sălbăticia locului.YN: Cum stăm cu adăposturile de pe munte?
A.M.: Ceea ce e păcat e că acolo unde există un adăpost apare şi o groapă de gunoi. Aşa că nu ştiu dacă ar trebui să fie tot mai multe adăposturi, dar cele existente trebuie întreţinute. Nu cred că este o mare problemă a munţilor noştri.YN: Cum stăm cu gunoaiele din munte? Sunt mai multe decât acum câţiva ani?
A.M.: Să ştiţi că lucrurile încep să se schimbe în bine. Dacă mergeţi în anumiţi masivi, acolo unde accesul se face uşor cu maşina, cabina etc, găsiţi multe gunoaie. Acolo unde ajung numai oameni de munte, pe jos, e mult mai curat. Desigur, şi ei mai lasă gunoaie, dar nu atât de munte. Sunt tot mai mulţi oameni ca noi, care încearcă să educe turistul. Dacă unul din 10 oameni cărora le explici bagă la cap, e ceva!

***  sursa  :Yahoo! News