"Parintii au o influenta majora asupra atributelor mentale si fizice ale copiilor pe care ii cresc", conform dr. Thomas Verny, specialist in domeniul psihiatriei prenatale si perinatale. 

      Verny spune ca aceasta influenta incepe nu dupa, ci inainte de nastere. Cand Verny a sustinut pentru prima data, in cartea "The Secret Life of the Unborn Child", ca influenta parintilor se intinde chiar si in perioada de gestatie, dovezile stiintifice erau inca putine la numar, iar expertii au fost sceptici. 

     Cercetari recente arata ca parintii isi influenteaza in mod subconstient copiii chiar inainte de nastere si ca acest act, efectuat in mod constient, poate duce la nasterea unor copii mai inteligenti, mai sanatosi si mai fericiti.

    Fara indoiala ca ati auzit argumentul inselator ce sustine ca imediat ce parintii isi transmit genele copiilor lor, pot sa treaca pe un loc secund in viata acestora; sau ca ei trebuie apoi doar sa se abtina de la ai coordona pe copiiin tot ceea ce fac pentru ca personalitatea lor sa se dezvolte liber, trebuie sa-i hraneasca, sa-i imbrace si apoi sa astepte sa vada unde ii conduc genele preprogramate. Aceasta idee complet gresita este folosita ca pretext de catre parintii mai putin responsabili pentru a-si continua nestingheriti viata pe care o duceau inainte de nasterea copiilor, ei putand sa-si lase pur si simplu copiii la cresa, in seama ingrijitorilor de copii, sau la gradinita, cu educatoarele. Astfel mediul in care copilul va creste este extrem de important. De la confortul termic si pana la confortul material sau linistea mediului lamiliar, toate aceste elemente joaca un rol important in dezvoltarea constiintei copilului. De aceea o serie mare de aparate ce asigura temperatura si umiditatea nou nascutului sunt atat de cautate si folosite.Umidificatoarele, incalzitoarele pentru biberoane, confortul unui carucior sau al unui patut

pentru nou nascuti, toate sunt elemente componente din mediul propice creat dezvoltarii copilului.  

         Deoarece savantii credeau ca acest, element atat de important, creierul uman  nu devine functional decat dupa nastere, se presupunea ca fetusii si bebelusii nu au amintiri si nu simt nici o durere. La urma urmei, nota Freud, care a creat termenul de "amnezie infantila", majoritatea oamenilor nu-si amintesc nimic din ce s-a intamplat inaintea varstei de 3-4 ani. 

Oricum, specialistii in neurologie si in psihologia experimentala demoleaza acum mitul ca bebelusii nu-si pot aminti sau, de fapt, invata si impreuna cu acesta si notiunea ca parintii sunt simpli spectatori la desfasurarea vietilor copiilor. Sistemul nervos al fetusilor si al nou-nascutilor are posibilitati senzoriale si de invatare foarte vaste, precum si un tip de memorie pe care neurologii o numesc "memorie implicita". 

           Alt pionier al psihologiei prenatale si perinatale, David Chamberlain, scrie in cartea "Mintea noului tau nascut"ca adevarul este ca mult din ceea ce am crezut noi in mod traditional despre bebelusi este fals. Ei nu sant fiinte simple, ci complexe si fara varsta: "mici creaturi cu ganduri neasteptat de mari." 

         Aceste mici si complexe creaturi au in pantecele matern o viata anterioara nasterii care le influenteaza profund comportamentul si sanatatea pe termen lung: "Calitatea vietii in pantecele matern, casa noastra temporara de dinainte de a ne naste, ne programeaza predispozitia pentru bolile arterei coronare, infarct, diabet, obezitate si o multime de alte conditii ale vietii ce va urma," scrie dr. Peter W. Nathanielsz in "Life in the Womb"

          Recunoasterea rolului pe care il joaca mediul prenatal in crearea bolii impune o reconsiderare a determinismului genetic. Nathanielsz scrie: "Exista dovezi importante ca programarea sanatatii intregii vieti de catre conditiile din pantece este cel putin la fel de importanta ca genele noastre in determinarea modului in care ne vom purta mental si fizic de-a lungul vietii. 

            Gene myopia ("miopia genelor") este termenul care descrie cel mai bine opinia curenta a majoritatii oamenilor dupa care sanatatea si destinul ne sunt controlate doar de gene... In contrast cu fatalismul relativ al aceste opinii, intelegerea mecanismelor care se afla la baza programarii calitatii vietii in faza de gestatie poate imbunatati viata copiilor nostri si a copiilor lor." 

"Mecanismele" de programare la care se refera Nathanielsz sunt mecanismele epigenetice, prin care stimulii din mediu regleaza activitatea genelor. Dupa cum afirma Nathanielsz, parintii pot imbunatati mediul prenatal. Facand acest lucru, ei actioneaza ca niste ingineri geneticieni pentru copiii lor. Ideea ca parintii pot transmite modificari ereditare din viata lor in cea a copiilor lor este desigur un concept lamarckian care intra in conflict cu darwinismul. 

        Nathanielsz este unul dintre oamenii de stiinta care sunt destul de curajosi pentru a-l cita pe Lamarck: "...are loc transmiterea intre generatii a caracteristicilor prin mijloace negenetice. Lamarck avea dreptate, desi transmiterea intre generatii a caracteristicilor dobandite are loc prin mecanisme care erau necunoscute pe vremea sa." 

Capacitatea de raspuns a indivizilor la conditiile de mediu percepute de mamele lor inainte de nastere le permite sa-si optimizeze dezvoltarea genetica si fiziologica pe masura ce se adapteaza la mediul inconjurator perceput. 

         Aceeasi plasticitate epigenetica ce favorizeaza dezvoltarea umana o poate lua intr-o directie gresita si conduce la batranete la o gama de boli cronice daca un individ experimenteaza conditii adverse de alimentatie si de mediu in timpul perioadelor de dezvoltare in etapa fetala si in cea neonatala. 

Aceleasi influente epigenetice continua si dupa nasterea copilului, deoarece parintii ii influenteaza in continuare mediul. Noi cercetari subliniaza importanta pe care parintii o au asupra dezvoltarii creierului: "Pentru creierul aflat in dezvoltare, mediul social furnizeaza cele mai importante experiente care influenteaza modul de manifestare a genelor, ceea ce determina felul in care neuronii se interconecteaza creand caile neuronale ce dau nastere activitatii mintale," scrie dr. Daniel J. Siegel in The Developing Mind. 

         Cu alte cuvinte, bebelusii au nevoie de un mediu favorabil pentru a activa genele care duc la dezvoltarea unor creiere sanatoase. Dupa cum arata ultimele descoperiri, parintii continua sa actioneze ca inginieri geneticieni chiar si dupa nasterea copilului. De aceea mintea copilului trebuie stimulata de la cele mai mici varste, de cand inca bebelusul poate raspunde la diversi stimuli sonori sau vizuali, prin intermediul jucariilor muzicale sau luminuase. Cand copilul creste, dezvoltarea creierului poate fi stimulata cu ajutorul jucariilor educative create special pentru formarea deprinderilor si abilitatilor copilulu.  

**  sursa  :mamasicopilul.info