Arlechino moare? de Nikolai Evreinov Imprimare
Miercuri, 17 Iulie 2013 20:22

                                                           Adaptare text Oana Turbatu

                                             Un atelier condus de Antoaneta Cojocaru

               Important: La acest spectacol accesul se va face numai până la ora 20.00

                

Distribuţie:

Arlechino Adrian Ciobanu

Pierrot Antoaneta Cojocaru

Colombina Ela Ionescu / Raluca Botez

Dottore Vlad Oancea / Marius Chivu

cu participarea sopranei Raluca Oprea în rolul „Moartea”.

Scenografia Mihai Păcurar

Light design Alexandru Darie

Grafică afiş Octavian Neculai

Foto Alex Iatan

data premierei 12 iunie 2012

Teatrul Bulandra lansează proiectul Laboratorul de Noapte o dată cu inaugurarea unei noi săli, Sala Liviu Ciulei (Laborator)

ARLECHINO MOARE? aduce în prim-plan omul zilei de azi, prins în convenţii sociale sufocante, care îşi ascunde identitatea în spatele unor măşti, care aleargă după satisfacţii materiale şi care nu mai ştie cum să se gândească la el însuşi. Dar în egală măsură spectacolul vorbeşte despre Arlechino, eroul anti-erou, cel mai bun dintre noi, ignorat de cele mai multe ori, cel care se va sfârşi luptând să restituie prietenilor săi propriile vieţi.

Ideea e admirabilă. În fond nu ar trebui să existe teatre mari fără asemenea Laboratoare experimentale de creaţie, unde se inaugurează senzori noi şi noi perspective pentru actul artistic şi teatralitatea la răscruce.

Piesa e de fapt chiar parabola despre o lume în care sufletele par să fie tratate drept cantităţi neglijabile, în vreme ce valorile materiale şi prestidigitaţia dimpreună cu măştile ocupă prim-planul valorilor.

Adrian Ciobanu, care e chiar Arlechino, un actor expresiv, polivalent, stupefiant, cu o mobilitate fizică de acrobat, dăruit în egală măsură pentru teatru şi film....

Titulara proiectului finalizat cu acest spectacol este Antoaneta Cojocaru, una dintre actiţele dăruite şi temerare din tânăra generaţie care vine în Teatrul Bulandra dinspre teatrul independent cu o mobilitate şi generozitate creatoare de vârf.

Actriţa joacă admirabil aerul lunatec şi stupefacţia, stângăcia şi mobilizarea fragilităţii ce-şi propune să câştige bătăliile vieţii, speranţa şi anxiozitatea, solicitudinea şi inadaptarea. Simbolismul şi expresionismul îngroaşă liniile dramatice în spectacol ca o gravură pe lemn. Teatralitatea e contaminată precum dramaturgia lui Evreinov de filosofia lui Nietzsche, Schopenhauer, Bergson şi de pictura simbolismului european, de teatralitatea din pânzele pline de măşti pictate de Ensor. Admirabilă este soprana Raluca Oprea în rolul Moartea, care l-ar fi fascinat pe Emil Botta, actorul şi poetul „Întunecatului April”. Vocea ei cerească, cu perlări astrale crează un contrast expresiv cu rolul în sine, iar scenele de prostraţie, seducţie şi victorie trufaşă asupra muritorilor sunt jucate cu admirabile măşti în care se cuibăreşte şi reinventează chipul sopranei, fruntea ei copilăroasă ce se brăzdează de riduri de expresie...