Tatal |
Miercuri, 17 Iulie 2013 20:43 | ||||||||||||||||||||
Traducere: Valeriu Munteanu
Fotografii de Cosmin Ardeleanu.
Regia: Cătălina Buzoianu Data premierei: 24 Octombrie 2004 Un spectacol care porneşte de la o temă extrem de actuală... lupta dintre bărbat şi femeie, iubirea ca război fatal al sexelor... unde numai cei puternici rămân în viaţă. Conflict psihologic puternic, personaje bine conturate, mister, superstiţii şi o distribuţie convingătoare... Toate purtând marca regizoarei CĂTĂLINA BUZOIANU. Piesa Tatăl prezintă tragedia luptei dintre un bărbat şi o femeie pentru controlul educaţiei copilului lor. Tatăl, un căpitan de cavalerie, este un intelectual, un liber cugetător şi un inovator. Soţia, Laura, este îngustă la minte, egoistă şi lipsită de scrupule atunci când acţionează. Ceilalţi membri ai familiei sunt mama soţiei, o adeptă a spiritismului şi bătrâna doică a căpitanului, Margret, ignorantă şi superstiţioasă. Tatăl simte că atmosfera creată în casă de aceste femei îi va otrăvi copilul şi decide că o ieşire din aerul viciat de intrigi al căminului va servi cel mai bine fiicei. El vrea să-i ofere copilului posibilitatea de a creşte şi a se maturiza având o perspectivă sănătoasă asupra vieţii. În timp ce tatăl urmăreşte dezvoltarea armonioasă a fiicei, pe mamă o interesează mai ales să-i îngrădească independenţa. În această luptă, soţia foloseşte orice mijloace, oricât de josnice ar fi ele. Ea nu doreşte doar să-şi împingă soţul pe panta demenţei; prin intrigi elaborate reuşeşte să convingă toate persoanele din jur de presupusa nebunie a acestuia. În final, chiar şi bătrâna doică a căpitanului este determinată să-l trădeze: ea este cea care îi pune cămaşa de forţă. Lipsit de credinţă, cu spiritul frânt şi subjugat, căpitanul moare ca o victimă a maternităţii care-l ucide pentru binele pe care vrea să-l impună copilului. Dură ca mai toate piesele lui Strindberg, TATĂL porneşte de la dilema asupra viitorului tinerei Bertha, pe care mama o vrea actriţă, "Tatăl"- învăţătoare, bunica -spiritistă, iar doica - baptistă. Căpitanul-savant în minerologie, în fapt un alter-ego al dramaturgului suedez, va plăti, prin finalul vieţii în "cămaşa de forţă", fixismul, "monomania" dominării paternităţii, în faţa ideii de autoritate pe care mama o vede prin copil. Sigur, subconştientul autorului, se ştie, fiul unei servitoare, nu poate scăpa de complexul paternităţii ultragiate, iar misoginismul părintelui "Jurnalului ocult" sau al "Sonatei fantomelor" va alimenta profilul Laurei, mama dispusă să-şi sacrifice soţul, printr-o "depravare instinctivă", pentru a-şi impune nu doar spiritul, ci şi egoismul. Doar Laura este cea care îl condamnă pe "Tatăl" adolescentei la o neîncredere distrugătoare prin acea meditaţie paralizantă: "niciodată nu se poate spune cu adevărat cine e tatăl", cinicul, durul Strindberg plasând cuplul matrimonial sub o interogaţie fundamentală, printr-o altă replică a mamei: "Iubirea dintre bărbat şi o femeie este o luptă între sexe."(...) |