Tatal Imprimare
Miercuri, 17 Iulie 2013 20:43
                


               Spectacol realizat în colaborare cu Catedra Unesco - Institutul Internaţional de Teatru
                                                                                   Tatăl
                                                                    de August Strindberg

                                                          Traducere: Valeriu Munteanu


                                 



 

Fotografii de Cosmin Ardeleanu.

Tatăl
Virgil Ogăşanu
Laura
Valeria Ogăsanu
Pastorul
Petre Lupu
Doctorul
Radu Amzulescu
Bertha
Anamaria Marinca / Monica Târnăcop
Doica
Doru Ana
Bunica
Domniţa Mărculescu - Constantiniu
Muzicantul
Ionuţ Constantin
Ama
Iolanda Covaci
Fantome
Andrei Runcanu, Argentina Stoica, Iulia Feraru, Andreea Moldovianu, Ioana Bercaru, Alin Olteanu

Regia: Cătălina Buzoianu
Scenografia: Salome Letras (Portugalia)
Muzica: Mircea Florian
Mişcare scenică: Mălina Andrei

Data premierei: 24 Octombrie 2004

Un spectacol care porneşte de la o temă extrem de actuală... lupta dintre bărbat şi femeie, iubirea ca război fatal al sexelor... unde numai cei puternici rămân în viaţă. Conflict psihologic puternic, personaje bine conturate, mister, superstiţii şi o distribuţie convingătoare... Toate purtând marca regizoarei CĂTĂLINA BUZOIANU.

Piesa Tatăl prezintă tragedia luptei dintre un bărbat şi o femeie pentru controlul educaţiei copilului lor. Tatăl, un căpitan de cavalerie, este un intelectual, un liber cugetător şi un inovator. Soţia, Laura, este îngustă la minte, egoistă şi lipsită de scrupule atunci când acţionează. Ceilalţi membri ai familiei sunt mama soţiei, o adeptă a spiritismului şi bătrâna doică a căpitanului, Margret, ignorantă şi superstiţioasă.

Tatăl simte că atmosfera creată în casă de aceste femei îi va otrăvi copilul şi decide că o ieşire din aerul viciat de intrigi al căminului va servi cel mai bine fiicei. El vrea să-i ofere copilului posibilitatea de a creşte şi a se maturiza având o perspectivă sănătoasă asupra vieţii.

În timp ce tatăl urmăreşte dezvoltarea armonioasă a fiicei, pe mamă o interesează mai ales să-i îngrădească independenţa. În această luptă, soţia foloseşte orice mijloace, oricât de josnice ar fi ele. Ea nu doreşte doar să-şi împingă soţul pe panta demenţei; prin intrigi elaborate reuşeşte să convingă toate persoanele din jur de presupusa nebunie a acestuia. În final, chiar şi bătrâna doică a căpitanului este determinată să-l trădeze: ea este cea care îi pune cămaşa de forţă.

Lipsit de credinţă, cu spiritul frânt şi subjugat, căpitanul moare ca o victimă a maternităţii care-l ucide pentru binele pe care vrea să-l impună copilului.

   Dură ca mai toate piesele lui Strindberg, TATĂL porneşte de la dilema asupra viitorului tinerei Bertha, pe care mama o vrea actriţă, "Tatăl"- învăţătoare, bunica -spiritistă, iar doica - baptistă. Căpitanul-savant în minerologie, în fapt un alter-ego al dramaturgului suedez, va plăti, prin finalul vieţii în "cămaşa de forţă", fixismul, "monomania" dominării paternităţii, în faţa ideii de autoritate pe care mama o vede prin copil. Sigur, subconştientul autorului, se ştie, fiul unei servitoare, nu poate scăpa de complexul paternităţii ultragiate, iar misoginismul părintelui "Jurnalului ocult" sau al "Sonatei fantomelor" va alimenta profilul Laurei, mama dispusă să-şi sacrifice soţul, printr-o "depravare instinctivă", pentru a-şi impune nu doar spiritul, ci şi egoismul. Doar Laura este cea care îl condamnă pe "Tatăl" adolescentei la o neîncredere distrugătoare prin acea meditaţie paralizantă: "niciodată nu se poate spune cu adevărat cine e tatăl", cinicul, durul Strindberg plasând cuplul matrimonial sub o interogaţie fundamentală, printr-o altă replică a mamei: "Iubirea dintre bărbat şi o femeie este o luptă între sexe."(...)
        Textul nu putea avea, cred, un interpret mai nimerit la noi decât în persoana lui VIRGIL OGĂŞANU care oferă, realmente, un recital. L-au însoţit pe scenă şi la meritate aplauze, Valeria Ogăşanu (Laura, mama), Doru Ana (excelent în travestiul Doicii), Petre Lupu (Pastorul), s-au achitat bine de rol Radu Amzulescu (Doctorul), tânăra Anamaria Marinca (Bertha, fata), fără a ignora frumoasa pantomimă a "Fantomelor". (...) TATĂL este un spectacol de ţinută, într-o scenografie (asigurată de portugheza Salome Letras) inconfundabilă pentru stilul remarcabilei directoare de scenă. Jocul mut al umbrelor pe scenă şi al celor opt fantome albe, plus una neagră prin sală, unde este plimbată "Bunica", într-un cărucior cu rotile, creează "cum laudae" universul convulsiv, plin de violenţă, frustrări, complexe, onirism şi nebunie al impunătorului dramaturg căruia suedezii i-au oferit, prin subscripţie publică, un Premiu Anti-Nobel, chiar în anul morţii sale, 1912. Se va face un secol de atunci, dar relaţiile dintre Bărbat şi Femeie par neschimbate...