Total Media News

    Crăciunul sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos / Isus Hristos) este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Paști, Rusalii și Vinerea Mare

   În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.

   Mulți cercetători (Pericle Papahagi, Vasile Pârvan, Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, Nicolae Drăganu), consideră că termenul provine din latinescul calatio cu forma sa de acuzativ calationem.

La romani prin calatio se înțelegea convocarea poporului de către preoții păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunțarea sărbătorilor din luna respectivă, și, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea mai importantă calatio era aceea de la 1 ianuarie.

Până către sfârșitul secolului al IV-lea, nașterea lui Hristos se sărbătorea odată cu Boboteaza la 6 ianuarie, când se obișnuia să se facă anunțarea sărbătorilor de peste an (Paști etc.). Și cum celor de curând creștinați din Dacia și din sudul Dunării această anunțare li se părea apropiată de sărbătoarea păgână calatio, au denumit cu acest termen sărbătoarea creștină a nașterii lui Hristos. Datele la care se sărbătorește Crăciunul sunt orientative, pentru că nu se știe data exactă a nașterii lui Iisus.

         Dipl. Ing. Țichindelean Dorin Remus  cere 

DEMISIA  Dnei Ministru Lipa  printr-o  scrisoare  publica  adresata  Domnului  Prim Ministru Ciolos

                 
    "Domnule Prim Ministru
     Nu credeam că mă voi simţi obligat, după 40 de ani de sport, să cer demisia unui ministru provenit din rândul sportivilor  şi cu performanţe notabile ca sportiv.
    Eu am practicat 8 ani de fotbal la clubul Gaz Metan  Mediaş, câţiva ani de rugby în Braşov şi de 38 de ani practic Karate-do.
    Nu am făcut niciodată distincţie între ramurile de sport  practicate în sensul efortului fizic sau psihic depus, nici nu am  considerat că un sport este mai important decât altul. Nu m-a   interesat niciodată dacă acesta este sport olimpic sau nu.
    Eu am considerat întotdeauna, întâi ca sportiv şi apoi ca antrenor, că menirea cea mai
importantă a sportului este aceea de a asigura ţării o populaţie sănătoasă, cu dragoste de viaţă, fericită  şi care să poată performa în toate domeniile, atât sportiv, cât şi economic, social etc.
     Sportul într-adevăr ne poate face o naţiune fericită şi sănătoasă!
     A trebuit însă să vină Ministrul Tineretului şi Sportului Elisabeta Lipă care să ne înveţe că  anumite sporturi sunt mai “speciale” decât altele, că anumiţi sportivi au dreptul la viaţă şi fericire iar  alţii nu.