Camelia Potec se află la cea mai mare răscruce din cariera sa: "Cum pot să renunţ la ceva ce înseamnă viaţa mea!?"

          Înotătoarea în vîrstă de 30 de ani nu a mai intrat în bazin de 90 zile pentru a putea "decide la rece" dacă renunţă sau nu la sport. Şi-a fixat ca termen de gîndire ziua de 15 decembrie.

        Sala Palatului, sîmbătă seara.

   Concert Gianni Morandi. Uşile se deschid la ora 19:00. Treizeci de minute mai tîrziu, sala e doar pe jumătate plină, în special locurile de la balcon. "Nu cred că se umple. S-au cumpărat biletele mai ieftine, cele de cincizeci de lei", observă o doamnă respectabilă, la vreo 70 de ani, care ocupa un loc central în sectorul A. Acolo un bilet a costat 500 de lei!

Încet, încet, încep să se ocupe toate scaunele. Spectatorii, majoritatea părinţi şi bunici. "Am crescut cu muzica lui Morandi şi uite că apucăm să-l vedem pe viu!", "Ce seară, dragă! N-aveam voie să ratăm aşa ceva", conversează două femei îmbrăcate cochet.

    Printre cei care-şi caută locul se distinge la un moment dat o siluetă care face notă discordantă cu restul oamenilor din sală, a căror medie de vîrstă e undeva la 65 de ani. O tipă blondă, înaltă şi zveltă, îmbrăcată cu o rochie neagră pînă deasupra genunchilor şi un sacou alb. Este Camelia Potec.