Total Media News

După 4 ore de discuţii cred că am înţeles problemele ridicate de IMM uri: birocraţia excesivă, presiunea fiscală ridicată pe contribuabilii corecţi, numărul mare de taxe parafiscale, evaluarea posibilităţii ca TVA la încasare să fie optional, necesitatea evaluării calitative a acordării ajutoarelor de minimis prin instituirea unor criterii de performanţă (activitate desfăşurată într-un sector prioritar, număr de locuri de muncă realizat, gradul de inovare, cifra de afaceri si rezultatele anterioare).

Profitând de prezenta distinsului oficial al unei bănci importante din România, tema care a consumat cea mai mare parte a dezbaterii a fost cea legată de creditare.

Sau mai bine zis de lipsa creditării IMM urilor de către sistemul bancar. Reprezentantii IMM au arătat că în 2012 circa 92% reprezintă din IMM uri se autofinanţează acum în România şi că doar un sfert dintre IMM uri mai poate apela în vreun fel sau altul la creditare.

La întrebările întreprinzătorilor De ce toate IMM urile au allocate de către bănci un coeficient de risc atât de mare la evaluarea dosarelor de creditare, de ce coeficientul de risc nu tine cont în mod relevant de sectorul în  care IMM ul vrea să investească, de ce nu există ratinguri calitative ca şi instrument de completare în evaluare, de ce băncile şi-au triplat comisioanele, de ce există transparenţă redusă asupra criteriilor bancare specifice privind cererile de finanţare, de ce există informaţie asimetrică privind costurile totale ale creditării, de ce motivarea respingerii cererilor de creditare este inadecvată şi neconstructivă… răspunsul bancherului a fost simplu şi halucinant pentru mine şi pentru participanţii de acolo:

IMM urile să meargă la stat să ceară bani.

Băncile din România merg după un model de business.Deşi am rămas siderati, am găsit totuşi puterea să-l întreb pe distinsul bancher câteva lucruri: ce model de business au băncile din România în afara sistemului economic; modelul de business al băncilor poate funcţiona oare într-un cerc vicios creştere credite neperformante – deteriorare bilanturi bănci comerciale – blocarea creditării – înrăutăţirea bilanturilor companiilor – creştere credite neperformante s.a.; putem discuta despre un model adecvat de business bancar în condiţiile în care nu cred ca există arteră principal în Bucureşti fără triada sedii de bănci – covrigării – farmacii (mai punem aici mai nou şi jocurile de noroc); ce model de business bancar adecvat pot promova bancherii români în condiţiile în care deciziile de management al riscului şi al lichidităţii se iau la Roma, Atena, Viena s.a.m.d; nu cumva modelul de business este unul inconsecvent, prociclic şi orientat pe termen scurt sau nu cumva modelul de business este greu de modificat în lipsa stimulilor de restructurare (sectorul bancar fiind unul cu concurenţă de tip oligopol)…

Răspunsul a fost unul simplu. Nu provin din sistemul bancar, nu înţeleg că băncile din România au un model de business, că băncile din România nu sunt obligate să susţină economia, că IMM urile să meargă la stat să ceară bani, să meargă să ceară la băncile de stat creditare. Băncile din România merg după un model de business, repetiţia este mama învăţăturii.
   

Cristian Socol este preşedintele Consiliului de Supraveghere al Fondului Român de Contragarantare.

**  sursa  - MEDIAFAX