| Guvernul schimbă legea revoluţionarilor |
 |
 |
| Marţi, 06 Ianuarie 2015 16:05 |
|
A aparut Ordonanta 95/30.12.2014 care reglementeaza drepturile acordate unor participanti la Evenimentele ( Revolutia ) din 1989. Mai jos redam articolul cu comentariile aferente ale Domnului Marius Mioc din Timisoara: " În Monitorul Oficial nr. 969 din 30 decembrie 2014 a apărut Ordonanţa de Urgenţă nr. 95/2014 prin care se modifică legea 341/2014. Ordonanţa – creaţie a SSRMLÎRC condus de Adrian Sanda, e semnată şi de primministrul Victor Ponta, ministrul finanţelor Darius Vâlcov şi ministra muncii Rovana Plumb. Iată principalele schimbări: - titlul de luptător rănit se acordă celor răniţi “prin utilizarea armelor de foc sau a tehnicii de luptă de către forţele represive, prin loviri sau alte violenţe comise de reprezentanţii acestora”. Adică persoane precum Margareta Costea, rănită prin faptul că ea însăşi a scăpat o ladă peste propriul picior (linc), sau cei răniţi în alte accidente (de pildă s-a ciocnit o maşină fiindcă s-a tras în zonă şi şoferul a virat brusc), vor pierde titlul de luptător rănit în revoluţie.
- apare un nou titlu – “luptător cu rol determinant”. Acesta seamănă cu foştii “luptători cu merite deosebite”, dar trebuie să fi avut acţiuni revoluţionare pînă în 22 decembrie 1989 (nu pînă în 25 decembrie 1989 cum e la cei cu “merite deosebite”) şi aceste acţiuni să fi fost în localităţi în care în urma confruntărilor au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute pînă la fuga dictatorului. Revoluţionarii din locurile unde n-au fost morţi, răniţi sau reţinuţi vor rămîne cu titlul de luptători cu merite deosebite, dar fără indemnizaţiile de la art. 4 alin. 4 din legea 341/2004 la care vor avea dreptul doar cei “cu rol determinant”. Vor avea însă celelalte drepturi prevăzute de lege, deci la ei se păstrează situaţia din ultimii ani cînd indemnizaţiile nu s-au mai acordat. - este eliminat aliniatul conform căruia o parte din asociaţiile de revoluţionari puteau să primească sediu gratuit iar altă parte să-l cumpere la preţ de inventar, precum partidele politice. Probabil majoritatea asociaţiilor de revoluţionari au profitat deja de acel aliniat şi se consideră că prevederea legală nu mai e necesară. - se specifică că nu pot beneficia de drepturi de “luptători cu merite deosebite” sau de “luptători cu rol determinant” cei care în decembrie 1989 au acţionat în calitate de angajaţi, în exercitarea sarcinilor de serviciu. Aşadar, nu vor avea drepturi militarii sau angajaţii televiziunii şi radioului, cu excepţia celor care au fost răniţi în acea perioadă. - se specifică că nu pot beneficia de prevederile legii persoanele care au săvîrşit infracţiuni de drept comun în timpul revoluţiei, sau infracţiuni legate de drepturile prevăzute de legea revoluţionarilor sau de preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Partea cu infracţiunile de drept comun săvîrşite în timpul revoluţiei mă face să-mi pun întrebarea: cei care în cursul confruntărilor cu forţele de ordine au lovit reprezentanţi ai acestora ori au aruncat cu obiecte contondente împotriva lor, ori au spart vitrine şi au dat foc la cărţile lui Ceauşescu au săvîrşit infracţiuni de drept comun? Şi după legislaţia de atunci şi după cea de acum asemenea fapte sînt infracţiuni, dar într-o lege care exprimă recunoştiinţa faţă de revoluţia din 1989 nu cred că e oportună delimitarea de asemenea fapte. Noi am trăit în România, nu în Cehia sau RDG, iar regimul nu putea fi înlăturat doar prin scandări paşnice (linc). - sînt definite “obiectivele cu importanţă deosebită” (ocuparea şi apărarea acestora dînd dreptul la titlurile de luptător cu merite deosebite respctiv de luptător cu rol determinant) Opera din Timişoara, Comitetul Central şi comitetele judeţene sau municipale ale partidului, Televiziunea, radiodifuziunea “şi altele asemenea”. E bună ideea de a defini mai exact ce înseamnă “obiectiv cu importanţă deosebită” – prin lipsa unor precizări limpezi a putut primarul Bucureştiului Sorin Oprescu să primească titlul de “luptător cu merite deosebite” fiindcă a apărat de terorişti spitalul la care lucra, alţii pentru că au apărat de terorişti întreprinderile la care lucrau. Însă adăugirea “şi altele asemenea” lasă loc la continuarea interpretării largi a noţiunii de “obiectiv de importanţă deosebită”. - Răniţii cu grad de invaliditate îşi păstrează neschimbate indemnizaţiile conform vechii legi. - Răniţii fără grad de invaliditate şi reţinuţii nu vor mai avea indemnizaţii. Trebuie spus că majoritatea răniţilor sînt fără grad de invaliditate (în 25 de ani rănile s-au mai vindecat). Într-o informare pe care am primit-o de la Casa de pensii în decembrie 2012 (linc) se preciza că primesc indemnizaţii de răniţi în revoluţie 1 mare mutilat, 38 invalizi de gradul 1, 212 invalizi de gradul 2, 196 invalizi de gradul 3 şi 2043 răniţi fără grad de invaliditate. - Luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite nu vor avea indemnizaţiile prevăzute la fostul art. 4 alin. 4 (care oricum au fost suspendate ultimii 3 ani), însă pot cere noul titlu de “luptător cu rol determinant” care le dă indemnizaţii exact cum era înainte – bineînţeles doar dacă se încadrează în normele mai stricte pentru acest titlu. Ceea ce nu înţeleg eu este logica conform căreia răniţilor ori reţinuţilor li se interzice să ceară calitatea de “luptător cu rol determinant” (art. 3 indice 2 aliniat 1 introdus prin această ordonanţă de urgenţă), deci pierd dreptul la indemnizaţii indiferent de faptele lor din revoluţie. Se poate ajunge la următoarea situaţie: două persoane au luptat alături la revoluţie, una împuşcată dar rana s-a vindecat apoi şi n-are grad de invaliditate, alta a scăpat nevătămată. Cel nevătămat a primit titlul de luptător cu merite deosebite, după OUG 95/2014 poate să ceară titlul de “luptător cu rol determinant” şi să primească indemnizaţie. Cel împuşcat dar apoi vindecat a primit titlul de rănit în revoluţie dar fiindcă n-are grad de invaliditate nu va mai primi indemnizaţie, deşi poate a avut fapte revoluţionare mai curajoase decît cel nevătămat. Îi amintesc şefului SSRMLÎRC Adrian Sanda, timişorean prezent în balconul Operei în decembrie 1989, că rolul determinant în ieşirea masivă în stradă a muncitorilor din fabricile timişorene în 20 decembrie l-au avut, pe lîngă morţi, răniţii şi reţinuţii din primele zile ale revoluţiei. De pildă, maică-mea şi taică-meu au ieşit în 20 decembrie 1989 la manifestaţie (n-au cerut certificate de revoluţionar pentru asta) motivaţi anume de faptul că eu fusesem arestat (au avut grijă să impună printre lozincile strigate de mulţime la Consiliul Judeţean şi “vrem arestaţii”). Rolul răniţilor şi reţinuţilor la determinarea ieşirii masive în stradă a populaţiei Timişorii a fost poate mai mare decît îndemnurile de la balconul Operei, căci comitetul revoluţionar din balconul Operei s-a constituit DUPĂ ieşirea masivă în stradă a timişorenilor. - Dispare condiţionarea de a avea cîştiguri mai mici decît salariul mediu pe economie pentru a primi indemnizaţia de revoluţionar, la foştii luptători remarcaţi care vor primi titlul de “luptător cu rol determinant”. - Indemnizaţia părinţilor de eroi martiri creşte – coeficientul aplicat salariului mediu pe economie crescînd de la 0,5 la 1,1. Numărul părinţilor de eroi martir rămaşi în viaţă este destul de mic. - Copiii eroilor martir nu aveau drept la indemnizaţie dacă au depăşit vîrsta de 18 ani sau 26 ani dacă continuă studiile. Acum cam toţi au depăşit vîrsta de 26 de ani, deci nu mai primeau indemnizaţii. După noua lege vor primi indemnizaţii calculate cu un coeficient de 0,5 din salariul mediu pe economie. - Pe lîngă colaboratorii securităţii şi cei care au acţionat “sub orice formă” împotriva revoluţiei, nu vor beneficia de prevederile legii nici cei care “au dezinformat sau au folosit mijloace de informare în masă în scop de diversiune” sau “au emis ordine şi dispoziţii în favoarea menţinerii structurilor fostului partid comunist şi pentru apărarea dictatorului”. - Contrar OUG 83/2014 care fusese emisă numai cu cîteva zile înainte de OUG 95/2014 şi care prevedea limitarea numărului de bilete CFR gratuite anuale la 3, noua ordonanţă vorbeşte de 12 bilete CFR gratuite anual, adică cît era în varianta iniţială a legii 341/2004. - În ceea ce priveşte noiembriştii braşoveni din 1987, constatarea calităţii lor de beneficiari ai legii 341/2004 nu se mai face de către direcţiile judeţene de muncă şi protecţie socială, ci de către SSRMLÎRC. Ei vor trebui să ceară aviz reactualizat al asociaţiei “15 noiembrie 1987″ din Braşov şi apoi să se adreseze SSRMLÎRC pentru obţinerea unui certificat şi unei adeverinţe tipizate. - Există un termen de decădere de 90 zile lucrătoare pentru obţinerea titlului de luptători cu rol determinant şi 120 zile lucrătoare pentru titlul de noiembrist braşovean din 1987, în care se pot depune cereri pentru recunoaşterea acestor calităţi. Cine n-a depus cererile în acest răstimp va pierde drepturile. Observaţie: multe persoane nu urmăresc Monitorul oficial şi nu sînt la curent cu schimbările legislative, nici cu asociaţiile de revoluţionari nu ţin legătura să afle despre schimbări. Dacă ar fi primit indemnizaţii şi brusc acestea s-ar fi sistat, lipsa indemnizaţiei ar fi fost un semnal de alarmă pentru ei care i-ar fi făcut să afle şi motivul – noua ordonanţă de urgenţă. Dar acest semnal de alarmă va lipsi şi mulţi nu vor depune în timp util cererile. Îşi vor pierde drepturile din neştiinţă sau vor face presiuni – poate izbutite, de prorogare a acestor termene de decădere. S-ar putea repeta povestea legii 341/2004 care a prevăzut iniţial un răstimp de 6 luni de depunere a cererilor şi apoi acest răstimp s-a prelungit la 6 ani. Mi-e teamă că pînă la adînci bătrîneţe revoluţionarii să nu fie ţinuţi ocupaţi numai cu întocmirea de noi şi noi dosare conform legii – prilej ca pentru opinia publică subiectul “revoluţionari” să fie asociat numai cu drepturile prevăzute de legea specifică ceea ce duce la compromiterea revoluţionarilor şi a revoluţiei (în contrast cu alte tagme – deţinuţi politici, deportaţi, veterani de război, sportivi de performanţă, oameni de cultură – care au de asemeni drepturi prin legi specifice, dar care-şi primesc drepturile fără atîtea scandaluri). Introducerea unui răstimp rezonabil de decădere din drepturi pentru cei care n-au depus cererile e o măsură bună, dar ar trebui să urmeze unei perioade în care drepturile să fie acordate şi apoi unei perioade de sistare a drepturilor dacă nu s-a depus cererea, astfel încît oamenii să sesizeze că s-a întîmplat ceva pe plan legislativ. - Ca măsură pentru anul 2015 se menţin în plată indemnizaţiile la nivelul lunii decembrie 2014 şi se vor acorda şi indemnizaţii pentru luptătorii remarcaţi. "
Continuarea si Ordonanta pe :
|
Bannere
 |
|
 |
|
 |
|
|
|
 |
|
 |
|
 |
|
Login
Ştiri Actualitate Guvernul schimbă legea revoluţionarilor
